Lasă-te dus de vânt
Ca o floare de câmp,
Ce-și unduie albă suflare
Pe nouri, pe val de mare,
În lanul de grâu
Cu macii la brâu,
Îmbrăcând câmpia de-acasă
În boabe de aur la coasă.
Lasă-te dus de vânt
Ca un magic descânt…
Ochi de salvie, infuzii mov,
Răcoresc al verii alcov,
Suspin de sulfină,
Leac pentru inimă,
Râuri, râuri, furate de vânt,
Horesc ale verii flori de câmp…
De dor lasă-te dus
Într-un colț de apus,
Transpar viorii în boschete
Fantomatice siluete,
În ochi de verbină
Candoarea mamei alină,
În stropul de cimbrișor
Ochiul tatei iertător…
Mioara Oprișan
Membră a Ligii Scriitorilor Români



![]() |
Referinţă Bibliografică |
Ce vers sauv și delicat, abia șoptit, dar care face ca băierile inimii să vibreze. Îți mulțumim, Mioara, poeta noastră dragă, pentru frumosul împărtășit mereu cu noi. Mulțumim!