Pribeag, străin de mine,
Plutesc în stol de liniști,
Pe valul convertit…
Aștept un răsărit
De gânduri limpezi,
Un miros de casă
Proaspăt văruită,
Să-mi caute sufletul,
Iar pasul rănit
De cuvântul steril
Să-l întoarcă din drum.
Aștept să-mi regăsesc
Umbra pierdută în vis,
Să rup tăcerea
Din clipa care vine,
Bătând la noua poartă
A fostului cămin…
Să-mi netezesc prin ceruri
Neobosit cărare,
Călătorind pe-o rază
Ascunsă în senin…
Eu sunt aici și-acolo
Pământ și cer,vibrare
A dorului divin,
O cale ce tot crește
Acelora ce vin…
MIOARA OPRIȘAN
ÎNSURĂȚEI, BRĂILA
MEMBRĂ A LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
Referinţă Bibliografică |