Un trist Orfeu, rătăcitor prin timp,
Învăpăiat dorul își scrie
Pe-a florilor de tei sclipire,
Tulburând zeii din Olimp
Cu poezie.
Eterna clipă înfiripă
Și crește-n inimă iubirea
Pentru o dulce Veronică,
Cum versu-i înflorește-n râuri
Duios lira.
E vină a iubi zadarnic,
Emin, o floare albă de cireș?
Zeul Amor, viclean năvalnic,
Te îmbrăcă în haina suferinței
Așa de des.
De o văzuși…o dată doar,
Simții amarul omenirii,
Privirea ei un foc din Tartar,
În veșnicia disperării
De cleștar.
Cu mâna-i mică-ți ia fiorul
Gingașa, dulcea Veronică.
Vă scaldă pe-amândoi izvorul
Ce-aduce cerul pe pământ
O clipă.
De dragul ei ți-ai lepăda
În viața asta nemurirea?
Iubit Emin, cine-ar cânta
Din liră, atât de îngeresc
Iubirea?
Potopul dragostei înfrânge
Cu valul său pulberea vremii…
Pe cer Luceafărul Emin străluce,
În tină floarea de ,,Nu-mă-uita”
Se frânge.
12 ianuarie, 2021
MIOARA OPRIȘAN
ÎNSURĂȚEI, BRĂILA
MEMBRĂ L.S.R.
Referinţă Bibliografică |