Una dintre tradițiile creștin ortodoxe în zilele de Paști este de a venera mormintele moșilor, strămoșilor, ale părinților, ale celor dragi. O floare, lumina candelei, gândul pios, oferite din preaplinul iubirii noastre ne înalță atât pe noi, cât și pe ei. Învățăm să iubim fără durere; să renunțăm fără durere, să creăm fără durere, să plângem fără durere.
Nu consideri că aceasta înseamnă evoluție? Continuăm să evoluăm, continuăm să devenim, să decidem ce vrem să devenim în următoarea versiune mai înaltă a propriului nostru Sine. Urmăm calea aleasă într-un mod conștient.
Îmi doream de ceva vreme să ajung la mormântul lui Mihai Eminescu și ca de fiecare dată când începi să-ți dorești ceva, apar și piedici. Iată că a doua zi de Paști m-a luat de mână, m-a încurajat să cumpăr un buchet cu lalele și frezii și ca prin magie (magiciana a fost fiica mea), am ajuns pe aleea principală a Cimitirului Belu, din București. Imi ticăia inima de emoție, mă încerca un sentiment nou, de curiozitate, mulțumire și recunoștință. Sub un tei falnic, înmugurit, cu o mare bogăție de flori multicolore pe mormânt, își dormea somnul lin Mihai Eminescu. În dreapta Ion Luca Caragiale, în stânga Mihail Sadoveanu, în față Adrian Păunescu. Descopeream copleșită de uimire pleiada scriitorilor români, poeți și prozatori, care își ridicau lumina îmbogățind întreg Universul: George Coșbuc, George Călinescu, Liviu Rebreanu, Marin Preda, Nichita Stănescu și mulți alții. Eminescu adunase parcă toate florile, cu aceeași iubire cu care se jertfise pe altarul poeziei. A fost și el om, dar nu și-a irosit harul, a crescut și mai crește încă însorindu-ne cu lumina sa, a continuat să devină creându-se pe Sine. Eminescu continuă să trăiască prin noi, prin iubirea noastră față de scrierile sale, prin iubirea noastră față de poezia lui.
„La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins din drum
În depărtări albastre
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.”
by 
 |
Referinţă Bibliografică |
Mioara Oprișan: Și toți trei…
Mioara Oprișan: ,,Lui Eminescu, neuitare”
Mioara Oprișan: „Mihai Eminescu, zeul tutelar al spiritualității noastre”, autor Gheorghe Bucur – recenzie
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..