Ți-e cerul lacrimă de curcubeu
Țesându-i mișcătoare luntre
Prutului între un mal și altul,
Un arc rotindu-și clipa punte
Întru frăția din Înaltul…
În codrii tăi potecile tresar
Când fluierul îngână posac
O doină veche, cu farmec rănit,
Despuiată prin rariști de veac,
De amarul pierzaniei sortit.
Doar macii râd prin holdele coapte,
Mireasmă ce poartă spre viață
Izbânda din timpuri legendare,
A istoriei umbră măreață,
Sub sceptrul lui Ștefan cel Mare.
Ți-e dorul unde-i matca adâncă
De-și stâmpără setea văpaie
Rotindu-ne hora-n lumină
Pe ritmuri de scripcă vioaie,
Altoaie verzi din rădăcină.
Ți-ai împletit în cântul ciocârliei
Vii doruri în vise de veacuri,
Poteci spre ținta alinării,
Mușcând flămând întinse haturi
Din vitregia-nstăinării.
Moldovă, lacrimă de curcubeu,
Te oprești la fântâna cu ciutură
Tăifăsuind cu bunul Iisus,
Adânc înecând vechea ură
În izvoarele Celui de Sus.
Mioara Oprișan
by 
 |
Referinţă Bibliografică |
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..