Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MIOARA OPRIȘAN: MOLDOVĂ, LACRIMĂ DE CURCUBEU

MIOARA OPRIȘAN: MOLDOVĂ, LACRIMĂ DE CURCUBEU

Ți-e cerul lacrimă de curcubeu
Țesându-i mișcătoare luntre
Prutului între un mal și altul,
Un arc rotindu-și clipa punte
Întru frăția din Înaltul…

În codrii tăi potecile tresar
Când fluierul îngână posac
O doină veche, cu farmec rănit,
Despuiată prin rariști de veac,
De amarul pierzaniei sortit.

Doar macii râd prin holdele coapte,
Mireasmă ce poartă spre viață
Izbânda din timpuri legendare,
A istoriei umbră măreață,
Sub sceptrul lui Ștefan cel Mare.

Ți-e dorul unde-i matca adâncă
De-și stâmpără setea văpaie
Rotindu-ne hora-n lumină
Pe ritmuri de scripcă vioaie,
Altoaie verzi din rădăcină.

Ți-ai împletit în cântul ciocârliei
Vii doruri în vise de veacuri,
Poteci spre ținta alinării,
Mușcând flămând întinse haturi
Din vitregia-nstăinării.

Moldovă, lacrimă de curcubeu,
Te oprești la fântâna cu ciutură
Tăifăsuind cu bunul Iisus,
Adânc înecând vechea ură
În izvoarele Celui de Sus.

Mioara Oprișan

Facebooktwitterby feather
Etichete: