Nu înceta să crezi!
Ostrov al tinereții,
Pe frunza verde scrii
Cum visele se-nalță
Din palma vieții, vii.
Când ochiul discordiei
În unda sa te cheamă
Și frunza se usucă
Și visul se destramă…
Îți poartă pasul sigur
Senin ori nor de vezi,
Urmează cale-ntinsă,
Nu înceta să crezi!
Ademenit în mreje
De Zâna Fericirii,
Veșmânt de ploaie rece
Îmbracă-nchipuirii.
Din slava ei te-aruncă
Rob pe Valea Plângerii,
În patru zări ți-alungă
Sălbatic îngerii.
Îți va deschide poarta
Deșertu-nsingurării
Sorbind în picuri mici
Licorile tăcerii.
Nu îți întoarce pasul,
Senin ori nor de vezi,
Ajuns-ai la răscruce?
Nu înceta să crezi!
Urcușul te-nsoțește
Pe Muntele-mpăcării,
Te vei găsi cu tine
Prin apele-nserării.
Tânăr ostrov al păcii,
Țâșnind din frunze verzi,
Cum visele se-nalță
Nu înceta să crezi!
Referinţă Bibliografică |