Ubicuă răsari zâmbind,
În floarea albă de salcâm,
Îmbrățișând în taină forma
Sevei, cu șăgalnicu-i sărut,
De parfum.
Înamorată ca o zee,
Atingi în joacă lanul ud,
Începi măiastră melopee,
Macilor roșii, farmec nud
În amurg.
Curgi ca un tril de ciocârlie,
Între pământ și cer, rotund,
Bătând mătănii de lumină
Ochiului de rouă, susurând
De fecund.
Pui Caraimanului sălbatic
Tichie de mărgăritar,
Cașmirul verde brazilor,
Izvoarelor oglinda undei
De cleștar.
Sclipiri de curcubeie ascunzi
În pulsul dârelor de soare,
Îți poartă Dunărea balada,
Neobosită tânguire
Către mare.
Carpaților le dăruiești răcoare,
Câmpiilor bogat veșmânt,
Dai veselie ploilor sub soare,
Brațul vieții cobori adânc,
În pământ.
Dezlegi izvoare de lumină
Pe-al patriei ținut străvechi,
Precum o nouă mântuire
Botezi atomul și celula,
Omul vechi. MIOARA OPRIȘAN, BRĂILA,MEMBRĂ L.S.R.
Referinţă Bibliografică |