De Ziua Mondială a Poeziei dăruiesc iubitorilor de poezie „Poema Dunării”, poem premiat anul acesta la Festivalul Internațional „Romeo și Julieta la Mizil”, ediția a XVII-a

POEMA DUNĂRII

Cu ochi pătrunzător de viu,
Un firicel de apă-așa nurliu
Pornește-n lume a scruta
Mirabilă povestea sa.
Din pulpa munților descinde
Copil naiv de limpede,
Începe a cânta întrebător,
Înghițind nopțile stâncilor,
Râzând de Muma Pădurilor.

Unda sa crește, tot crește…
În urmă, perie deasă,
Un hău necuprins, ce-i fu casă,
Pădurea Neagră, o punte
Între cerul senin și munte.
Curge nălucă albastră,
În șuvoaie nebune cu creastă,
Curge, curge, sălcii întrece,
Câmpii și dealuri petrece,
Fluierând din zece în zece
Secunde lirice, vegetale,
Europei continentale.

*

Magia lumii străbate
Tumultu-i de ape,
Junele fluviu și-aude
Talazul oceanului. O sete
De măreția zeilor,
Continua peregrinare
A norilor, îi urcă în plete,
În oameni…Catarge legănate
De vuietul furtunii pe mare…
Ivite și dispărute popoare…

Unda sa crește, tot crește,
Din răsărit spre apuse creste,
Izbind cu forța titanului
În coasta rece a muntelui…
Carpații și-arată colții
Zeiței fluviilor. Porții
Cu zăbrele de fier
Tună și fulgeră, de pier
Până și stelele de pe cer…
În gigantica încleștare,
Dunărea c-o îmbrățișare
Sfarmă stânca, opiaceu
Sculptând Carpaților defileu.

*

Țara plină de mister
Îi deschide porțile de fier…
Intră tânara zee
Pe cea de jos Cale – Lactee.
– Dunăre, Dunăre, cântă
Pământul meu și descântă.
Pe plaiul Cernei Hercule
Se pregătește de nuntă.
– Dunăre, Dunăre mireasă,
Poftește împărații la masă!

Vestea plutește în fire,
Cerul e alesul mire.
Soarele și alba Lună
Poartă Dunării cunună.
Stele mii, stele vii, seamănă
Pe-ntinsele ape făclii.
Paseri fermecate înalță
Simfonii. Bucegii răspund
În explozie de armonii…

*

Dunăre mamă și zee,
Neîntrerupta melopee
Îți cheamă fiii acasă
În herghelii de mătasă,
Iepe sirepe, cai nărăvași,
Joacă pe valuri trăpași…

Jiul, războinic de munte,
Își mână jienii în frunte,
Oltul cheamă mânios
Pandurii din țara de jos.
Argeșul, mândru păun,
Fericește plai străbun,
Ialomița, lămâiță,
Muntenilor e crăiță,
Molcom Siretul cu slova
Veșnicește în Moldova.
Prutul curge înfrățit,
Pod de flori și-a meșterit,
Tisa, cea mai mare fiică,
Maramureșul ridică…

*

Dunăre, ce curgi pe glie,
Fiilor trimiți solie,
Dor aprins în maci pe lan,
Cicoare pe Bărăgan,
Dorul munților cărunți,
Floarea colților de stânci,
Înverzești Deltei meleag,
Sărutând nuferi în prag,
Unești în vie suflare
Tot românul de sub soare,
Statornică rugă la mare…

Dunăre, Dunăre mamă,
Iubirea ta ne e vamă,
Știe cerul, zare-n zare,
Șerpuirile-n cărare,
Câți la sânul tău se-nfruptă,
De-i român, de e româncă,
De-i străin adus de vânt,
De-i păgân în pământ sfânt.

29 iulie 2023
Mioara Oprișan

by

Referinţă Bibliografică

Mioara Oprișan: Poema Dunării/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 20 martie 2024