Trecut-au veacuri peste Stratford,
Iar Shakespeare e la el, acasă,
Prezent în fiecare floare,
În pomi, în aer,în vitrine,
În zâmbetul vreunei trecătoare…
Bufonul lui cel hâtru,
Saltă vesel, cum vă place,
Între cele două ipoteze:
A fi sau a nu fi ? O lume
Pătimind, profund să mediteze.
Din ceața vremii ia contur
Și-mbracă haina sorții
Chiar prințul Hamlet învrăjbit
Urzind viclean ițele morții,
Cu Yorik, bufonul, însoțit.
Nebunia croiește scenarii,
Ce mintea sănătoasă nu visează,
Dând adevărului viață,
Aduce omul în pragul morții,
Punându-i oglinda în față.
Când răul domnește prin haos,
Decența plutește-n derivă:
Însuși regele Lear doborât
De o iluzie deșartă,
În nebunie a sfârșit.
Bufonul, numai bufonul poznaș
Saltă vesel, cum vă place,
Repetând o întrebare:
-A fi sau a nu fi ? Minunată
E a omului lucrare !
Pe cât de nebun, bufonul lucid,
Ne pune oglinda în față:
Despărțiți de cuget și de sine
Suntem zugrăveli sau dobitoace!
Doar cerul blând lumea să schimbe…
Ura întunecă mințile,
Trădarea îi râde în palmă,
În jocul meschin e ucis
Împăratul pentru o idee…
Stins Cezar îngână: -Și tu, Brutus?
Crima naște crimă și bântuie
Pe ucigaș până dincolo
De întunecatu-i mormânt.
Macbeth căzu-n capcană
De frica lui scârnavă doborât.
Doar dragostea senin vorbește,
Atunci și zeii sunt adormiți
De-a raiului armonie.
Sfios Julieta și Romeo
Se dăruiesc iubirii pe vecie.
Moartea se întinde ca o plagă,
Numai bufonul nebunul
Saltă vesel, cum vă place,
Chicotind: -Sunteți pregătiți?
Moartea în minciună se complace…
Numai bufonul nebunul
Saltă vesel și luând pe Shakespeare
De mână îl poartă din om în om
Șoptind: -Firea cea bună-i
Tot avutul tău, omule om…
21. 11.2018
MIOARA OPRIȘAN
ÎNSURĂȚEI, BRĂILA
Referinţă Bibliografică |