Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Mioara Oprișan- Stejarul lui Moș Andrei

Mioara Oprișan- Stejarul lui Moș Andrei

În măreția ta, stejar al vremii,

Ridici cu umilință brațele spre cer,

Ca într-o rugă ce aprinde lumea

Cu recunoștință…Nepătruns  mister…

 

Ne-ngădui sub coroana ta cea deasă,

Ademenind auzul călătorului

În foșnetul pădurii milenare,

Ce a căzut sub scrâșnetul toporului.

 

Neînfricat, ai refuzat să te apleci,

Vremelnicia șerpuind prin ramuri

Și azi pașii apostolului odihnești,

Brodând până la cer albele-ți flamuri.

 

Pe voalul nopții de satin ninge lin…

Aripi de înger ne trimite duhul,

În lumina lui de candelă, stejarul

Îmbrățișează cu inima văzduhul.

 

Miracolul iertării stă aninat

În vârfu-i alb, divină înălțare,

Când Moș Andrei cu-al său toiag

Aduce în oameni vindecare.

 

Din Galileea, de pe malul mării

Și până-n Dobrogea, străvechi pământul dac

Ai aruncat semințele iubirii,

Popoare și popoare ai încreștinat.

 

Înviforate valuri se desfac

În mrejele iubirii învățate,

Pe calea dreaptă, adusă de Iisus,

Urmată de apostoli  pân  la moarte.

 

În măreția ta, stejar al vremii,

Ridici cu umilință brațele spre cer,

Purtând cuvântul Moșului Andrei

În ruga de iubire, nepătruns mister.

 

24 noiembrie, 2020, BUCUREȘTI, MIOARA OPRIȘAN, MEMBRĂ L.S.R.

Facebooktwitterby feather
Etichete: