În șoaptele spicelor,
Soarele își flutură
Pletele-i de aur
Pe cununa holdelor,
Aruncând văpăi de laur:
Macii plini de purpură.
Saltă și încalecă
Lin bidiviul verii,
Ospătându-l cu jăratic.
De cu zori, în crângul serii,
În cireșul cel văratic,
Rubine se leagănă…
Sus, pe crengi, copii hoinari
Umplu sânul cu cireșe
Pietroase și rumene,
În cântări de pupeze.
Soarele e pus pe glume,
Colorându-i pe ștrengari.
Vântul zburdă printre flori,
Mușcă și el din cireșe;
Amețit de-al lor parfum,
Doar catrene gureșe
Trimite verii acum,
Din livadă pân la nori.
Graurii atât așteaptă,
Se ascund într-un salcâm,
Stând în liniște la pândă
Să atace cum necum…
Ochiul de cireașă coaptă
I-a ademenit duium.
Caragațele cochete
Decolteul și-au pudrat,
Urmărind prada discrete,
Ca un fum au atacat,
Culegând cireșele.
Graurii au suspinat.
Râde soarele la vale
De nu îl mai poți opri,
Râde soarele sprințar:
-Mâine e o nouă zi,
Dogoarea lui Cireșar
Poame noi va înroși.
MIOARA OPRIȘAN
ÎNSURĂȚEI, BRĂILA
MEMBRĂ A LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA



![]() |
Referinţă Bibliografică |