Te-ai înfrățit cu brazii, Voroneț,
Navă celestă, coborâtă-n grui,
Respiră amplu ruga ta spre aștri
Jucându-ți mulțumirea în ochii
Albăstrui.
În grație te-mbracă Ștefan Vodă,
Ți-nchină ia albastrul înflorit,
Îngerii cântă din buciume slavă,
Când toaca-ți bate cald vecernia
Pe chip.
Albastru curg Vămile văzduhului,
Albastru, spre Judecata de apoi,
O Evă toarce fuiorul timpului,
Iar un Adam îl ară cu plugul
Tras de boi.
Ți-așterne Bucovina închinare,
Străbună rugă Sihastrul Daniil,
Îți poartă Carpații ca o sărbătoare
Cunună împletită din simplitate
Și senin.
Dangăt de clopote tihnit strecoară
Sămânța timpului spre infinit,
Pământ străbun, renaști din lacrimi
În ochii Voronețului, cicoare
De mit.
noiembrie, 2022
Mioara Oprișan
byReferinţă Bibliografică |