MIRACOLE
E vară, dar se schimbă anotimpul,
speranța verde și-a pierdut culoarea
și pentru că nu s-a îndreptat eroarea,
rămâne palid, fără spice câmpul.
S-a încurcat în calendar o vară
grăbită a trecut la fila- toamna,-
în vie se răsfață dulce poama,
rugina în melancolii coboară…
Și-încet plutesc în rubinii apusuri
cu frunzele iubirilor pălite
reverberând scânteile mocnite
pe sub cenușa vechilor eresuri.
Verile coc iubirile flămânde
în dulcile potire zâmbitoare,
miracol de viață-i orice floare
în zorii dimineților fecunde…
Și se aprind iar vâlvătăi tăcute
în zilele seduse de dorințe,
renasc din amorțite suferințe
iluzii… răscolind ecouri mute…