Mircea Albulescu a murit astăzi, la vârsta de 81 de ani, din cauza unor probleme cardiace. Mulţi spun că actorul nu şi-a mai revenit niciodată după moartea soţiei sal, în 2007, când a suferit un şoc imens. Declaraţiile tulburătoare pe care acesta le-a făcut după moartea partenerei lui de viaţă descriu o iubire copleşitoare.
Într-un interviu din 2015, maestrul scenei româneşti declara că simte tot mai des prezenţa soţiei sale, poate pentru că este tot mai aproape de ea.
„Aştept moartea, sunt tot mai aproape de ea, e cea mai grea aşteptare. Soţia mea a încetat din viaţă acum câţiva ani, dar de ceva vreme o simt tot mai des prin casă, mă ceartă adesea, că sunt dezordonat, că de ce pun aia colo sau dincolo. Poate că e tot mai prezentă pentru că mă apropii şi eu de lumea de dincolo, de lumea ei”, a spus artistul la Dincolo de aparenţe.
Mircea Albulescu s-a căsătorit la 22 de ani, iar timp de peste 50 de ani a fost alături de aceeaşi femeie. După ce soţia sa a pierdut lupta cu cancerul, în 2007, Albulescu nu a mai fost acelaşi om, susţin apropiaţii săi.
„După mai bine de cincizeci de ani de convieţuire, primul gest neprietenos pe care l-a făcut nevastă-mea a fost să moară înaintea mea. Am fugit de acasă vreo opt luni, pentru că nu mai puteam suporta. Fiecare colţişor îmi amintea de ea… În acest răstimp, am chemat meşterii care mi-au schimbat totul în casă. Acum încerc să învăţ să gătesc, ştiu să fac cartofi prăjiţi fără grăsime şi fripturi la grătar. Unde nu reuşesc să mă descurc în materie de arta culinară, mai întreb prietenii: Traian Stănescu e cel mai mare ciorbagiu, Petrică Vasilescu e cofetar, Victor Rebengiuc e grataragiu. Ion Besoiu ştie cel mai bine să facă piaţă, iar Şerban Ionescu pregăteşte vânat şi peşte. Da, până a trăit Amza, mergeam împreună la vânătoare şi la pescuit…”, a declara acesta în 2010 pentruenational.ro.
După moartea soţiei sale, marele actor nu şi-a refăcut niciodată viaţa şi s-a înstrăinat chiar şi de apropiaţi.
„De inimă rea s-a îmbolnăvit. El a suferit îngrozitor după moartea soţiei. Ştia că se va întâmpla acest lucru încă de când doamna Albulescu a fost diagnosticată. Însă, a făcut tot ceea ce i-a stat în putinţă să o salveze. Dânsul s-a închis mult în el după moartea soţiei şi nu a mai dat voie niciunei femei să se apropie de el, deşi admiratoare încă are destule.
A iubit-o enorm, iar de atunci s-a schimbat mult. Şi-a îndepărtat şi prietenii şi nu a mai vrut să mai primească pe nimeni în casă, înafară de fiul său. Are şi acum un altar în memoria soţiei, în care tronează zeci de poze, dar şi câteva candele. Înainte, când îşi făcea să mănânce, mai punea un tacâm la masă. Aşa a fost obişnuit atâţia ani şi nu putea să ducă lingura la gură altfel”, a declarat un apropiat al maestrului, pentru cancan.ro.
Mircea Albulescu a povestit pentru taifsuri.ro că ţi-a cunoscut soţia la un ceai. Venise cu un alt băiat, dar asta nu l-a împiedicat pe marele actor să lupte pentru a-i câştiga inima.
„În ultimii ani, a avut o înfiorătoare suferinţă, stătea pe un pat şi devenise un cadavru viu. Nu pe toţi ne iubeşte Dumnezeu atât de tare, încât să ne ia fulgerător de aici. Despre iubire vorbind, după părerea mea, este un Everest al durerii. Nu cred în iubirile fericite, zglobii, haida-hopa, hopa-topa, uite-aşa. O iubire este un lucru extraordinar de greu şi de important şi, de aceea, oamenii care au parte de asemenea sentimente sunt verticali, pentru că ea este o greutate ce ţi se atârnă de picioare şi-ţi dă verticalitate. Eu cred că pentru fiecare om este mai important drumul decât a ajunge la ţintă. Ajungerea la ţintă compune în alchimia acestui moment şi puţină tristeţe. În clipa aceea trebuie să cauţi un alt drum, trebuie să cauţi o altă ţintă ca să-ţi păstrezi viaţa, tonusul şi rostul pe lume. Toate gândurile pe care le avem în legătură cu un rol, cu un spectacol, nu toate se transpun până la urmă în spectacol şi unele valori rămân afară. Pe mine m-a ajutat Dumnezeu să adun pe hârtie aceste gânduri. De fapt, nici nu sunt gânduri, sunt stări. Eu sunt un om care nu are memorie, eu ţin minte stări”, a declarat actorul.
Rugat să definească femeia, Mircea Albulescu spunea că „este un rău necesar”.
Sursa: Evenimentul zilei


