FILE  DE  ISTORIE

Întorc filele din cartea neamului meu jertfitor,

Tot cetind făcute fapte pe-al său drum șerpuitor,

Din trecutul neguratic până-n ziua cea de-acum,       

Ca să știu de cum îmi fost-a suitorul nostru drum.

Iar  pe-ntinsul său cu-atâtea mari suișuri, coborâșuri,

La răspântii văd troițe puse-n cele patru vânturi,

Ce ne-au arătat pe care să purcedem mai departe,

Ca de cele ce dorit-am, să avem cu trudă parte.

                                   *

Ca prin fumul lumânarii parcă-i văd în depărtare   

Pe Adamii de-nceputuri, ce ne-au pus pe-astă cărare,

Să-mpuim această humă, să lărgim al vetrei maluri

Și să ducem spre departe viața vieții, printre valuri.

Fost-au vremi, când în milenii, tot  mânând din urmă turme,

Ne-am întins hotarul nostru până-n margine de lume,

Unde-am dus din munte-n munte limba, datini și povești,

Obiceiurile, portul încă, zeii noștri din cerești.

Baci ne fost-a din-ceputuri, el, ZAMOLXES, înțeleptul,   

Cu-ale sale ,,Legi Frumoase” ce ne-au pus în frunte dreptul 

De a ști că pe-astă lume  omul e biruitor,

Dacă-și apără moșia și la nimeni nu-i dator.

BUREBISTA, DECEBALUL,  au simțit că cea putere

Stă-n unirea ceea strânsă între neamurile cele

Ce vorbesc aceeași limbă și se trag dintr-un strămoș,

Ce la toți le-a fost odată, înțeleptul nostru MOȘ.

Vin la rând domnii cei tineri, făcători de nouă țară

DRAGOȘ, BOGDAN, BASARABUL, FARCAȘ, GELU, bunăoară

DOBROTICI la mal de mare, Mușatinii cei bărbați

Ce-au născut în lupte grele bravi eroi, înlăurați.

MIRCEA încă, înțeleptul, frate bun cu râul, ramul,

Cel ce a iubit ca nimeni LIBERTATEA, ȚARA, NEAMUL,

STEFAN- vodă-nvingătorul în atâtea bătălii,

Pe-ntru-a țării ne-atârnare, în vremi grele, cu stihii.

MIHAI- vodă-ntregitorul țării cum el și-a dorit,

După pohta  ce de veacuri și norodul a pohtit,   

Și-AVRĂMUȚUL, suflet mare, al moțimii împărat,

Ce cu alți de-un let cu sine tot Ardealul la-nviat.

CUZA- vodă, domnul care ne-a unit pe cei de-un grai,

După cum așa dorita și Viteazul nost’ Mihai,

Doritorul de dreptate și de neamul nevoit,

Ce ca nimeni până astăzi, încă nu mi l-a iubit.

                                  **

Ei sunt dară veghetorii ce sunt puși pe-a nostră cale

Să ne fie, la nevoie, pilde vii de îndreptare,

Să ne întărească brațul și ne facă jertfitori

Când ea, ȚARA, ne va cere, pentru ea să-i fim datori.

De mi-i treceți în uitare pe cei marii noști’ eroi

Ce-au știut că pentru țară sunt de-apururi jertfitori,

IUDE sunteți, trădătoare, și nici măcar meritați

Când muriți, în huma țării, să fiți încă, așezați.

                         Mircea Dorin Istrate

by

Referinţă Bibliografică

MIRCEA DORIN ISTRATE: FILE DE ISTORIE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 16 octombrie 2021