„Nimeni nu e profet în țara lui și în familia lui”, spune Iisus Hristos. Ceea ce afirmă Mântuitorul despre profeți este valabil și pentru poeți. Iată cum argumentez: adevărata, profunda recunoaștere a valorii lui Eugen Dorcescu vine tocmai din… Spania. Poezia sa are rezonanță în cea mai răspândită limbă romanică : spaniola lui Cervantes, Márquez, Borges, Neruda…

Acum patru ani țineam conferințe (la Teatrul din Lugoj, la CICCRE) și publicam materiale despre receptarea lui Eugen Dorcescu în spațiul hispanic. Pe vremea aceea, îi luam interviuri celui ce avea să-mi devină soț. Între atâtea altele, l-am întrebat și cum va continua relația sa cu mediul cultural spaniol. Mi-a citat, în finalul unui interviu, pe care l-am publicat în „Etern, într-o eternă noapte, zi” (p. 144), ceea ce îi scria, în 2016, Maria Poddubnaya, reprezentanta Editurii Arscesis din Zaragoza, Spania: „Hace mucho tiempo que admiramos la obra de Eugen Dorcescu y ahora que a través de nuestra editorial podemos dar una nueva vida a su poesía es algo incalculable” (în traducere literală: „De mult timp admirăm opera lui Eugen Dorcescu și acum că putem da, prin intermediul editurii noastre, o nouă viață poeziei sale este ceva incalculabil”).

După trei ani și jumătate, am primit, printr-un curier, promisul volum-bijuterie, apărut la Editura Arscesis din Zaragoza, volum la care au lucrat, cu gândul, cu ochii, cu mâna, dar, mai ales, cu suflet de artiști, editorii Maria Poddubnaya și Rafael Lechowski. „Ne-a făcut ziua!”, vorba americanilor. „O, ce zi!”, cum obișnuiește să exclame Eugen, citându-l pe profetul Ioel. Avem în casă, avem alături, un obiect de o valoare incalculabilă, cum estima doamna Poddubnaya.  O antologie de elegii, traduse în spaniolă de Rosa Lentini, Coriolano González Montañez, Eugen Dorcescu etc., sub supravegherea prietenului nostru de neprețuit, Coriolano González Montañez, care semnează și prefața.

Elegia este specia predilectă a lui Eugen Dorcescu. Titlul propus de autor, „Elegías rumanas”, a fost imediat remarcat de Andrés Sánchez Robayna și pus în relație cu „Elegiile romane” ale lui Goethe: „No sabe cuánto me alegra conocer la noticia de la publicación en España de su libro Elegías rumanas (con su bella alusión a las Elegías romanas de Goethe). Considero muy importante que su obra poética sea difundida cada vez más en España, y también en el resto de Europa”. (traducere literală: „Nu știți cât mă bucură să primesc vestea publicării în Spania a cărții Dumneavoastră Elegii române – cu frumoasă aluzie la Elegiile romane de Goethe. Consider foarte important ca opera dumneavoastră să fie difuzată tot mai mult în Spania și, de asemenea, în restul Europei”).

Cartea este făurită. Are distincție. Rafinament. Impune, prin ea însăși, respect. De la prima vedere. De la prima atingere. Excelează în fiecare detaliu: forma atipică, supracoperta, realizată de Maria Poddubnaya, cu un basorelief plasat central, reprezentând, stilizată, o pană în zbor, suflată cu pulbere aurie, pe un fond alb, mat, grunjos (probabil, concepută ca o metaforă plastică a condeiului unui „Poet de aur”); apoi, calitatea cartonului, a semnului de carte-portret al autorului, a hârtiei și, nu în ultimul rând, modul cum este concepută coperta a IV-a, cu un text de prezentare și valorizare decis de editori – toate impresionează prin echilibrul subtil dintre spațiul liber și cel supraîncărcat, supraînălțat, de fapt, dintre clasic și modern, dintre discreție și îndrăzneală, dintre delicateţe şi forţă. Un Sueño.

În interiorul cărții, „pe galbenele file”, simplitatea și sfâșierea elegiilor dorcesciene și-au găsit ecou în sonoritățile muzicale, grave, sfredelitoare, de-a dreptul, ale spaniolei, limbă cunoscută de Poet, care i-a ajuns aproape la fel de dragă ca româna:

„El padre murió en una

única fecha.

La madre muere

cada día…”.

Și, cum nimic nu e întâmplător, Zaragoza (oraș din Aragon, ce poartă numele ilustrului Cezar Augustus), este străbătută de râul Ebru (ce nu poate să nu-mi amintească de Ibrul din ținutul natal al autorului):

„Las hijas del viejo no

le han olvidado, aunque, de hecho,

casi no le recuerdan.

El no las acusa, nunca

acusa a nadie (quizá

por eso no le recuerdan),

contempla tranquilo el gran

río del tiempo (se parece a

Ibru, se dice a sí mismo),

espera el momento de

abrazar a su mensajero en

llamas,

cuando entre y se

haga invisible en la familia

del fuego,

cuando las hijas del fuego

lleguen a ser

su propia

familia”…

Cât de firesc, cât de sublim sună aceste „elegii române” în limba spaniolă, limbă-soră, din cealaltă extremitate a romanității! Aceeași cadență, aceeași vibrație și aceeași fermitate a expresiei, nobile, a tristeții:

„Aquí ponemos punto.

El yo,

ya liberado de las humilliaciones de la muerte,

del orgullo mundano, regresa,

ni vivo, ni difunto,

a lo que ha sido antes de ser.

Regresa a aquel preverbo

que transforma la nada en ser de polvo,

y lo informe en forma.

Regresa, calmo silencio oculto,

al sagrado, infinito sussuro a Elías revelado.

Al susurro en el que se va a ocultar

lo oculto

y tiene su raíz lo revelado.

Regresa a aquella honda oscuridad,

absoluta, perfecta oscuridad,

que es la luz misma”.

Concluzia: „Este poeta Dorcescu es elegíaco y contemporáneo a rabiar” – Luis León Barreto (în traducere literală: „Acest poet Dorcescu este atât de elegiac și de contemporan, că înnebunești”).

Sau, în viziunea editorilor, enunțată pe coperta a IV-a: „El fondo de su escritura posee una gran resonancia espiritual pero el lo formal es una literatura dominada por una sorprendente intuición acostumbrada al acierto. Eugen Dorcescu es, para gran parte de la crítica especializada, el mayor poeta rumano contemporáneo” (în traducere literală: „Fondul scriiturii sale posedă o mare rezonanță spirituală, dar, în ceea ce privește forma, este o literatură dominată de o surprinzătoare intuiție, obișnuită cu certitudinile. Eugen Dorcescu este, pentru o mare parte din critica specializată, cel mai mare poet român contemporan”).

Celor mai calde felicitări le adaug adânci mulțumiri. Căci bucuria noastră este acum… „incalculabilă”. Mai ales a mea: eu am primit această carte în dar, mie îmi este dedicată.

*Eugen Dorcescu, Elegías rumanas, obra reunida, selección del autor, Editorial Arscesis, La Muela (Zaragoza), Spania, 2020.

by

Referinţă Bibliografică

MIRELA-IOANA DORCESCU : CASETA DE VALORI */ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 7 martie 2020