Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Monica PESTER: Fantoma mea

Monica PESTER: Fantoma mea

Fantoma mea

 

Trece-mă prin iarna lungă

Si iubește-mă s-ajungă

Doua vieți. Parcă n-aș ști

Cât de scurtă e iubirea,

Fur castanului și floarea

Trandafirului savoarea

Îmi fac ochi de beladonna

Mă strecor ca o madona

Și cu cât sunt mai aprinsă

Din creștet până-n călcâi

Privirea-ți e tot mai stinsă

Și ți-e greu să mai rămâi.

Cere-mi luna în bucăți

Cere-mi mii de bunătăți

Cere-mi cerul , cere-mi viața,

Tot îți dau, iar dimineața

De s-ar transforma in pâine

Aș rupe-o cat mai e caldă

Și ți-aș da-o toată mâine,

Când îți pun și flori în geam

Doar pe tine să te am.

Dar lasă-mi cărările,

Lasă-mi amintirile

Lasă-mi-te-n brațe tot

Și rămâi înlănțuit,

Fantomatice iubit.

 

Monica Pester

7 ian 2022

Facebooktwitterby feather