MOȘ NICOLAE ȘI MOȘ CRĂCIUN – SFINȚI MISIONARI
„În lume-s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu-s”. – Sofocle/ cartea Antigona
„Darurile de la Moș Nicolae și Moș Crăciun sunt magice și încărcate de spiritualitate, menite să-i facă pe toți copii care le primesc, mai buni și frumoși la suflet.” – Maria Filipoiu
Când venim în această lume din fiinţa părinţilor, zidiţi de Dumnezeu pe Pământ, primim cinci mari daruri spirituale: viața, nașterea, Sfântul Botez, îngerul păzitor și moartea, ca dezbrăcare de veșmintele vieții, spre întoarcere în suflet la Împărăţiei lui Dumnezeu, în numele Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – Creatorul Dumnezeu. Dintre toate darurile divine, viața este minunea minunilor.
Se spune despre ceva ca exista, doar dacă este văzut. Moș Nicolae, spre deosebire de Moș Crăciun, nu se arată niciodată, poate și datorită faptului că nu i s-a personalizat o vestimentație specifică, deși este prima entitate în misionarismul sfinților pentru a oferi daruri. Moș Crăciun îmbrăcat în veșminte roșii, având barbă și călătorind cu ajutorul renilor, a fost inventat la începutul secolului XX, numit Santa Claus (Moș Crăciun), care provine din cuvântul olandez Sinterkloos – Sfântul Nicolae.
De aceea se spune că adevăratul Moș Crăciun, cel din tradiția Bisericii, este Sfântul Nicolae – personaj real, nu mitologic. A fost arhiepiscopul Mirei, o localitate din vechea Licia, în Asia Mică și a păstorit în vremea când erau venerați idolii, iar lumea avea o percepție greșită despre credința în Hristos. Cei care în venerau pe Mântuitorul, erau schingiuiți și martirizați. Astfel a fost îmbogățit calendarul ortodox cu sfinții din vremea domnitorilor Dioclețian și Maximian.
În calitate de episcop a participat la primul sinod ecumenic, ținut la Niceea în anul 325, unde a fost condamnată erezia lui Arie, care sustinea ca Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.
Atât de puternic a argumentat Sfântul Nicolae și atât de feroce a fost Arie, încât, îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca în ziua de 5 decembrie, celor neascultători să li se dea un bețișor, în semn de avertisment spre îndreptare comportamentală.
Dar nu prin aceasta faptă a ajuns Sfântul Nicolae întruchiparea darniciei lui Dumnezeu, ci prin fapte de milostenie deosebite și întâmplări miraculoase.
Legenda înzestrării fetelor de către Sfântul Nicolae
Potrivit legendei, Sfântul Nicolae a aflat despre un tată văduv, din cetatea Mira, care avea trei fete, dar era lipsit de posibilități materiale în a le asigura dota necesară a se mărita, de auzise toată comunitatea. Mișcat de durerea tatălui și îngrijorat de soarta fetelor, când i-a venit vremea de măritat celei mai mari fete, ierarhul Nicolae a lăsat la gemul bătrânului o pungă cu galbeni. Fata s-a măritat, iar când a venit vremea celei mijlocii, la fel a procedat, fără să-și arate chipul. La fata cea mică, bătrânul a stat la pândă și l-a văzut pe ierarhul Nicolae așezând punga cu bani la fereastră. A ieșit să-i mulțumească, dar el plecase. S-a întors după câteva zile la casa bătrânului și i-a spus să țină secret faptele de binefacere, dar tatăl celor 3 fete răspândise vestea despre milostenia ierarhului Nicolae. De atunci spiritul Sfântului Nicolae lasă daruri la fereastră sau le pune în ghetuțele copiilor cuminți și harnici, care și-au spălat ghetuțele.
Dacă cineva nu a primit daruri, afirmă că Moș Nicolae sau Moș Crăciun nu a reușit să ajungă până la el, dar nădăjduiește că va veni ulterior sau în anul următor cu bucuria darului în magia sărbătorii.
De aceea, în rugăciunile noastre să-i cerem lui Dumnezeu să ne învrednicească pentru această bucurie, care ne face mai bogați spiritual și mai omenoși.
Învață-mă, Doamne, să fac voia ta, acum, pururea și în vecii vecilor!
Amin!
Misionarismul – drumul prin mitologie, care salvează credința
Tradiția darurilor de Moș Nicolae și Moș Crăciun reprezintă un manual nescris al învățăturii creștine, cu cele mai frumoase lecții transmise prin graiul popular, pe care le învață copiii din fragedă pruncie. Cât nu renunțăm la această credință, Domnul ne va răsplăti și ne va garanta împlinirea dorințelor prin minune dumnezeiască.
„Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi” (Matei 21, 22 ).
Substratul religios, menține religia la nivel înalt al acurateții și originalității în copacul miraculos, cu viață nesfârșită – bradul de Crăciun – în cărui împodobire se poate vedea vadul credinței izvorât de la Nașterea Mântuitorului până în prezentul cât mai cosmetizat. Pe acest vad se pot citi și rugăciunile către Sfântului Ierarh Nicolae părintele darurilor miraculoase.
„Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.” Troparul Sfântului Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei.
Sfânta Scriptură ne îndeamnă să ascultăm cuvântul mai-marilor Părinți.
Prin „mai-marii” se înţeleg Apostolii, iar apoi urmaşii lor, Sfinţii Părinţi ai Bisericii.
Să-l rugăm să fie mijlocitor către Dumnezeu, ca să ne izbăvească de toate relele şi necazurile.
Cu Sine să ne unească pentru totdeauna, să putem dobândi fericirea veșnică în Împărăția Cerească.
Ascultaţi de mai-marii voştri şi vă supuneţi lor” (Evrei 13 , 17).
Iar puţin mai sus, în aceeaşi epistolă, Apostolul spune:
„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri…şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7)
Prin „mai-marii” se înţeleg Apostolii, iar apoi urmaşii lor, Sfinţii Părinţi ai Bisericii.
Sfinţii Părinţi ne învaţă credinţa mântuitoare, aceea despre care Domnul a spus: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16, 16).
Să-i rugăm pe Sfinții Părinţi să ne apără de căderea în cea mai mare prăpastie – păcatul căderii într-o credinţă eretică – pentru care Apostolul Pavel aruncă anatemă sau blestem.
„Dar chiar dacă noi sau înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” (Galateni 1, 8).
Această ascultare era însuşirea definitorie a strămoşilor noştri, creştinii smeriți.
Când îi ascultăm pe Sfinții Părinţi, precum spune cuvântul apostolic, Domnul preschimbă toată întristarea noastră în bucurie, căci ascultarea de Dumnezeu este izvorul fericirii Raiului. Iar a-i asculta pe Sfinţii Părinţi, ca urmaşi ai Apostolilor, înseamnă a-L asculta pe Dumnezeu Însuşi.
„Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine” (Luca 10, 16).
Venerand pe Sfântul Nicolae, să-i colindam:
Bucura-te, drept părinte,
Nicolae Mare Sfinte,
De la Mira Arhiereu
Temător de Dumnezeu!
Îndreptar de credință,
Ajutor în suferință,
Miercurea și vinerea,
Nu mânca și nici nu bea.
Dumnezeu i-a dat în dar,
Rolul de misionar.
Maria Filipoiu – poet, exeget, jurnalist UZPR
by