Mulțumesc, Doamne,
pentru minunea făcută,
cu șapte decenii în urmă,
trimițându-mă, pe Pământ,
într-o familie de creștini,
în cuget și-n suflet
cu Duhul cel Sfânt!
Mulțumesc, Doamne,
că nu m-ai lăsat
să pier chiar din fașă,
și zile mi-ai dat
ca rodul iubirii,
femeie-bărbat,
să crească-n
Lumina Învierii Divine,
s-ajungă femeie
cu rosturi creștine!
Mulțumesc, Doamne,
că rost am avut,
în tot ce-i firesc,
de la bun început,
și-n bucurie
mi-ai dat să trăiesc,
în fața Ta, în veci,
mă smeresc!
Iartă-mă, Doamne,
că nu-ntotdeauna
răspuns-am chemării
ce din strămoși ne venea,
când prinsă-n vârtejul
existenței terestre,
trecând pe lângă Casa-Ți,
în ea nu intram!
Iartă-mă, Doamne,
că, din neștiință,
făcutu-i-am
pe cei mici ai Tăi
să sufere ori
să nu mă iubească,
că m-am irosit
pe căile strâmbe,
căutându-Te târziu,
când am aflat
calea cea dreaptă,
descoperindu-Te-n
tot ce-i frumos
și-n credința-nțeleaptă!
Iartă-mă, Doamne,
că nu-i om pe pământ
să n-aibă păcate,
că ele se-adună
cu gândul cu fapta,
și-atârnă prea greu
în balanța ce fi-va cântar,
pentru oricare, fără scăpare, la-nfricoșătoarea Judecată
în care acum nu credem deloc!
Iartă-mă și dă-mi putere!
ca-n anii ce-i am,
și-n cei ce-or mai fi,
balanța-mi s-atârne
cu faptele bune,
și sufletu-mi ușor
să-și găsească-n
tărâmul iubirii
și-al păcii divine
odihna cea veșnică
la care toți jinduim.
4 dec. 2022, Vernești, Buzău, România – Georgeta Tudor


