Ne cheamă clopotul la rugăciune,
În zi de sărbătoare să venim…
Să ne plecăm genunchii la icoane,
Ce – avem pe suflet, să ne spovedim.

E greu să crezi că asta – ți face bine,
În lumea – n care astăzi ne – nvârtim…
Când fiecare-aleargă pentru sine,
La cel de lângă noi nu ne gândim.

Bate toaca și clopotul răsună…
Vibrațiile, pachete de aer străbat,
Purtând pe unde legea cea străbună,
În vremurile în care e totul schimbat.

Cu greu renunță omul la plăcere,
Ca să ajungă – n Casa Domnului…
Când trupu-i încercat de vreo durere,
Formal, Îi cere ajutorul Lui.

Ne este trupul materie și duh
Și energie emană împreună…
Când sufletul se înalță în văzduh,
Rămâne trupul o palidă legumă.

Și clopotu-ntr-o limbă, numa’, bate…
Anunță că un suflet a plecat,
La ceruri se ridică și străbate,
Spre Rai, sau Iad, un drum nemaicălcat.

Și – atunci, la rugăciune când ne cheamă,
Picioarele ți le îndreaptă spre Altar,
Aprinde-o lumânare și-l îndeamnă
Pe cel nehotărât, către divinul dar.

Să facem cor din glasurile noastre…
Vibrațiile-nalte să străbată
Tunelurile timpului spre astre,
Și sufletul spre Dreapta Judecată.

Ne cheamă clopotul la Liturghie
Când sunetele se propagă în eter…
Din nimbul icoanei, lumina ne fie
Călăuză în drumul spre marele mister.

24, 07.2022, Vernești, Buzău, România, Georgeta Tudor

by

Referinţă Bibliografică

NE CHEAMĂ CLOPOTUL LA RUGĂCIUNE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 25 iulie 2022