Zi binecuvântată tuturor!
Ne iartă, Cuvioasă Maică Parascheva!
Ne iartă, Sfântă Maică, de-ngenunchem prea rar,
Supușii înrobirii, sorbind veninu-osândei,
Că-ai fost prea mult ținută nu-n sân, ci la hotar
Și n-ai fost tu mireasă în nunțile colindei!
*
Tu, Parascheva Sfântă, ne iartă că-ndrăznim
A zăbovi pe-aice, când tu fiind copilă,
Retrasu-te-ai, pustiul golit să-l faci sublim,
Să-nalți spre ceruri rugă de ajutor și milă!
*
Ne iartă, Cuvioasă, pentru suspinu-ți greu,
Tânjind după lumina și slava fericirii,
Când pentru noi averea e braț și panaceu,
Iar tu-mparțit-ai suflet în tâmpla mănăstirii!
*
Ne iartă, sfinte-ți lacrimi ce ochi ți-întunecau,
Dorindu-ți logodire cu Sacrul Mire-al bolții.
Când gloate-ntregi de oameni în aur se-necau,
Tu împărțit-ai totul: și bietul strai al sorții!
*
Ne iartă, Tu – limanul pioșilor căzuți,
Că n-auziră plânsu-ți (venind în Epivata),
Când Tu, lăsând Iordanul, veniși să împrumuți
Din har, în lutu-n care gem muma ta și tata!
*
Ne iartă că prea tânăr plecat-a dintre noi,
Evlavios și-n smirnă, chip de nevinovată,
Căci, fără ruga-ți, fost-am în suflet triști și goi,
Cu tine mergem siguri la Marea Judecată!
*
Ne iartă, Cuvioasă, că-odihna ți-am smintit,
Retrasă-ntre nisipuri, veghind tăcerea mării,
Crezându-te străină, tu ne-ai adăpostit
Și-aprinsu-ne-ai lumină la capătul cărării!
*
Ne iartă, că lumina-ți, de veacuri ce s-a scurs,
În sufletele oarbe din cordul de Moldovă,
N-a împletit noroade și nici al apei curs,
Că n-auzim ecoul din blânda-ți, sfântă slovă!
*
Ne iartă, stâlp al sorții și mir spre dezrobiri,
Prea rar cătăm spre tine – nădejdea biruinței
Asupra dezbinării din lume, prin iubiri
Ce-adună toți românii pe aripa credinței!
*
Autor: Geta Lipovanciuc


