Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » NELU BORODI: LĂSAȚI-MI SCRISUL!… (grupaj liric)

NELU BORODI: LĂSAȚI-MI SCRISUL!… (grupaj liric)

Mă numesc Borodi Ion, prietenii şi în familie îmi zic Nelu. M-am născut în municipiul Sighetu Marmației în urmă cu 53 de ani. De profesie sunt polițist local la Primăria Sighetu Marmației, am 10 ani vechime. Scriu poezii de 29 de ani, de când am cunoscut-o pe actuala mea soție Maria, iubirea dintre noi fiind ,,dragoste la prima vedere’’. Şi aşa a şi rămas până acum. Prima poezie şi următoarele le-am scris pentru soția mea şi pentru familia mea. Sunt un familist convins, am doi copii, un băiat şi o fată, de 3 ani sunt şi bunic: am doi nepoței, Luca Theodor şi Maria Nicoleta. Îmi iubesc foarte mult familia, suntem o familie unită, foarte atașați unul faţă de celălalt. Tot pe primul plan este şi profesia mea de polițist, pe care o iubesc foarte mult fiindcă îmi place ceea ce fac, nu consider nici un efort prea mare în a-mi ajuta semenii, atunci când aceștia îmi cer ajutorul.

Am terminat Facultatea de Drept din Chişinău – Rep. Moldova – consider că niciodată nu e prea târziu ca să te perfecționezi! – pentru a fi un bun profesionist în meseria aleasă. Poezia este latura mea sensibilă de care sunt legat pentru totdeauna şi faţă de care mă simt atras tot timpul ca de un magnet. Îmi place să scriu în momentele de inspiraţie, îmi place să mă joc cu cuvintele, să aștern pe hârtie toate emoțiile şi sentimentele care mă domină sau le simt într-un anumit moment.

Anul 2016 a fost anul meu de debut literar. În 11 iunie am avut lansarea de carte cu primul meu volum de poezii de dragoste cu titlul ,,Iubita mea… Iubitul meu…’’, volum editat de cunoscuta scriitoare, poetă şi romancieră Rodica Elena Lupu, membră a Uniunii Scriitorilor din România, volum tipărit la Editura ,,ANAMAROL’’ din Bucureşti. După anul debutului, alte creații de-ale mele au mai fost publicate în șapte antologii de poezie. Poezia este viaţa mea şi felul meu de a fi!

Cu respect şi consideraţie pentru toţi cititorii mei… 
Borodi Ion [Nelu].

Toamna

E toamnă peste ’ntreg pământul
Iar eu la masă stau şi scriu,
Mă-ntreb pe mine, întreb şi gândul
Şi mă gândesc aşa-n pustiu.

Văd frunze care dezertează…
Din creanga ce o am sub geam,
Sunt bucuroase, chiar flirtează
Cu ochii mei, privind în van.

Vin rânduri de-ntuneric roată
Mă-ncercuiesc cu neantul lor,
Când ochii mei lumină caută
Tăcerea nopţii, cântă în cor.

Privesc în zare şi cu nesaţ mi-s ochii
Când noaptea mă acoperă subtil,
În ei îmi intră de lumină aşchii…
Umbra mi se pierde-n negură tiptil.

În minte am ghemuri de vise…
Şi-n palmă, aerul de toamnă îl strâng,
Când pleoapele îmi cer să fie închise
Dar eu de viaţă şi lumină sunt flămând.

*

Călimara cu cafea

V-am scris versete pline de iubire
Cu pana mea ’nmuiată în cafea,
Sunt onorat de voi, mă simt ca şi un mire
Şi voi la fel să vă simţiţi, aş vrea.

Când mâna mea, cuvinte drăgăstoase
Aşterne pe hârtie, luate chiar din gând,
La voi îmi zboară mintea la clipele frumoase
Când commenturi aşterneţi, rând pe rând.

Prieteni dragi, ce-mi sunteţi ca şi nişte rude
Doar voi m-apreciaţi şi mă iubiţi,
Când sufletul mi-l pun în transpiraţii ude
Voi ochii când citiţi, mi faceţi fericiţi.

Am pus cafea în slove, să nu vă fure somnul
Şi scriu cu pana mea ’nmuiată în cafea,
Mă rog ca să simţiţi, c-aşa o vrea şi Domnul
Tot plânsul meu din suflet şi dor aşişderea.

Mă uit la călimara ce îmi adapă pana
Mi-e sufletul de voi, de preţuire plin,
Şi gâtul mi-e uscat, când iau în mână cana
Mai scriu vreo două strofe, ce vouă vi le-nchin.

*
Lăsați-mi scrisul…

Lăsați-mă să scriu despre iubire
Luați tot ce vreți, eu n-am să plâng,
Versurile mele vă las ca amintire
Că sufletul de scris îmi e flămând.

Lăsați-mi dragostea și scrisul
Luați ce vreți, tot ce doriți,
Dar nu-mi luați gândul și visul
Nici pașii mei bătătoriți.

Lăsați-mă să scriu de dor și jale
Lacrimile dacă vreți, eu vi le dau,
Printre cuvinte eu îmi caut o cale
Dar ochii mei prin ele mă trădau.

Lăsați-mă cu scrisul și iubita
Vă dau averi și bogății ce n-am,
Că pana și cu scrisul mi-e ursita
Și viața toată la ele mă înham.

Cu drag vă dăruiesc ce-am scris
Căci fără voi, sunt bun de balamuc,
Iar versurile-s de haiduc proscris
Și strofele răpite din inimă le aduc.

Borodi Ion [Nelu] – Sighet

Facebooktwitterby feather