Traian VASILCĂU
Rari sunt scriitorii, care pot lăsa, încă din vremea călătoriei lor pe pământ, o poezie absolut antologică.
Nicolae Mătcaș, profesorul, oșteanul Limbii Române, ministrul educației și veghetorul la comorile Neamului său, are o asemenea poezie.
O preafrumoasă poezie, intitulată „În Limba Română”.
Am recitit-o, am recitat-o apoi cu glas tare și Sufletul mi-a spus același adevăr, unic și indestructibil:–Dragul meu, ai recitit și ai recitat o floare din grădina multicoloră a Limbii tale, care nu se va ofili niciodată.
Poezia asta cuprinde în ea atâta dor după sinele Neamului românesc, întru aflarea și păstrarea lui, încât mă mir că nu s-a găsit nici un artist să o așeze pe portativ și să o cânte.
E un dor de ascet, de creștin curat, îmbolnăvit până la Dumnezeu de dragostea Lui, sinceră și imaculată.
E o poezie testamentară, cu adieri de mioritică baladă, acompaniată la naiul luat în bocceaua poetului, pe ultimu-i drum, alinat doar de prohodirea în Limba Română.
De fapt, pe marele-i drum spre nemărginita Lumină.
Nici o pizmuire a fraților nu este prea mare, atunci când dorul pentru Limba neamului arde mistuitor în sufletul autorului.
În cazul trădării crezului strămoșeșc, rostit în Limba Română, care poate fi și doină, nu doar baladă eternă, poetul cere condamnarea sa, printr-un blestem, rostit tot în Limba Română.
Ba mai mult: Poetul cere, precum Sfântul Ignatie Teoforul, să-i fie aruncat trupul la corbi și la câini.
Legea lui Crist este hotărâtoare pentru poet, iar în caz de va fi răpus de dușmanii Limbii Române, el lasă îndemn fraților, cu limbă de nemoarte, să fie îngropat doar cu Aleluia în Limba Română!
Nimic mai frumos decât acest îndemn deopotrivă de creștinesc și patriotic românesc!
Prin această uimitoare capodoperă a Limbii Române, poetul Nicolae Mătcaș devine POETUL, care se aliniază în linia autorilor cu cele mai alese și nemuritoare creații dedicate Limbii Române, o parte importantă dintre care sunt basarabeni.
ÎN LIMBA ROMÂNĂ
de Nicolae MĂTCAȘ
Fratelui ucrainean de crez și suferință Ion Dumeniuk,
căzut în marea bătălie pentru limba română din Basarabia
De m-a prinde vreun dor de-al cocorilor zbor,
Îmbrăcat ca ascetu’, -n târsână,
Îmi voi pune-n boccea o baladă și-un nai
Să m-aline în limba română.
Lângă mare de-o fi să mă fure-ntr-o zi
Din genunile apei vreo zână,
Pizmuiți-mă, frați, ori destinu-mi deplângeți
În duioasa mea limbă română.
Când s-a da la hotare bătălia cea mare
Și-oi sta scut pentru-a Țării țărână,
Voi urați-mi să vin nu pe scut, ci cu scutul
Și doinind tot în limba română.
De va fi să-mi trădez al strămoșilor crez,
Nici o urmă de-a mea nu rămână:
Ochii dați-i la corbi, leșul dați-l la câini,
Blestemați-mă-n limba română.
Iar de fi-va să cad lângă cetini de brad
În vreo luptă cu lífta păgână,
Prohodíți-mă, frați, după legea lui Crist,
Cu-Aleluia în limba română.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..