COLECŢIA EPOSS

***1. NICU DAN PETRESCU (Craiova): TRECĂTOARELE IUBIRI (volumul al II-lea al trilogiei PELERINUL RĂTĂCITOR, proză, 136 pagini, A5)

Dacă prin rătăcire, omul dobândeşte capacitatea de întâlnire a propriului eu, atunci, în rătăcirea sa, omul ar putea găsi motivaţia regăsirii, a aflării propriului echilibru într-o lume a dezechilibrelor, ar putea afla bucuria ridicării în picioare, după ani şi ani de împovărată îngenunchiere. Deci, până la urmă, rătăcirea, poate fi privită ca o ispită – cu un farmec discret, iniţiatic, revelator sau având o conotaţie pozitivă, benefică omului – un simplu rătăcitor, în genere. Momentul convertirii rătăcirii în regăsire depinde de forţa fiecărui suflet în parte. Practic, e ca şi cum având cutia cu chibrituri în mână, rătăcitorul ar putea hotărî singur clipa aprinderii scânteii, ce l-ar trimite către lumină. Important este doar să vrea… să caute, să afle, să valorifice, să esenţializeze şi să decidă.

            Cu un cert talent epic, un simț acut de a face din ”rătăcire” calea reîntâlnirii propriului eu, dexteritatea de a pune sub lupă – în nuanțele unor povești bine închegate – propria sa existență, de a face față febrilelor căutări ale identității proprii, Nicu Dan Petrescu este pregătit să împărtășească noi experiențe, sub titlul noii sale apariții editoriale, simplu intitulată ”Trecătoarele iubiri” – primul volum al lucrării RĂTĂCITORUL PELERIN. Fiecare povestire incumbă un fir epic sinergic, limpede, căruia i se racordează, prin trăire, personaje insolite, caractere puternice, eroi demni de admirație, ce probează respect de sine, vocație pentru meserie, puterea de supraviețuire unor timpuri și evenimente mai mult sau mai puțin fericite, în care libertatea de expresie era o pură utopie, iar riscul expunerii mult prea mare. Provenind din straturi sociale diferite, cu niveluri diferite de instruire, indiferent dacă este vorba despre Mia și Emil, Ica și Paul, Oana și Nick, se construiește scenariul fie al unei povești fericite în aparență, fie al alteia cu un final tragic, dar fericit în esența sa.

            O carte în speță bine scrisă, ce merită a fi citită, fie și numai pentru învățămintele adânci ce sunt sugerate (inclusiv spicuiri ideologic-eseistice – despre destin, dragoste, căsătorie) și, evident, pentru posibila evitare de către cititor a pericolului experimentării acelorași greșeli la care sunt supuse – adesea – personajele cărții. Nicu Dan Petrescu este un rătăcitor care își definește, și apoi urmează, propria sa existență, în umbra unei călătorii cu valențe inițiatice, fiecare stație de popas fiind intersectarea cu necunoscutele destinice. A nu se înțelege prin destin ceva realmente implacabil, ci doar angrenarea într-o luptă firească a eului cu propriile limite, așa după spunea Emil Cioran: Destin înseamnă a lupta deasupra sau alături de viaţă, a-i face concurenţă în pasiune, răzvrătire şi suferinţă. (Gheorghe A. STROIA, Adjud, Cireşar 2014)

***2. RODICA SOREANU – CONȘTIINȚA DE CRISTAL (Proză, A5 manșetat, 96 pagini)

            Purtăm în noi celula de recunoaștere. Cineva ne caută? Ne iubește sau ne distruge? Purtăm  de  asemenea  taina  inițierii  primordiale,  care  ni  se  dezvăluie  la  un  moment  dat.  Numai  de  noi  depinde  să  evităm  pericolele,  mai  bine  zis  capcanele  ce  ni  se  întind  la  tot  pasul.

            Căutătorii  iluziei  sunt  oameni  puri,  nu  au  voie  să  greșească.  Au  voie  să  repare  însă  greșelile  făcute  înainte  de  momentul  cheie.

            Odată  dezvăluite  tainele  universului  nu  ne  mai  poate  atinge  săgeata  otrăvită  a  vulgului.

            Învățăm    câte  puțin  să  ne  ascundem  călcâiul  lui  Ahile.  Până  la  urmă  reușim,  uitând  cu  totul  de  nenumăratele  evenimente  ce  ne-au  stat  în  cale. 

            Trecerea  nu  este  moartea,  este  un  sentiment  de  renaștere  în  respectul  legilor  universului  și  în bucuria binecuvântării acestuia ca și cum nicio cale, decât cea a luminii, n-a existat vreodată.

            Ne simțim ocrotiți în trupul nostru de carne, de pacea Dumnezeirii ce ne inundă ca o vibrație înaltă, răspunzând aspirației noastre către adevărul absolut.   Drumul inițierii a fost presărat cu spini, dar a meritat să descoperim că se poate trăi și altfel. Tind chiar să cred că nivelul pe care l-am atins aici era inevitabil.

            De aici nu se poate coborî, sub nicio formă.

            Incriptarea poemului e justificată prin aceea că nu oricine trebuie să aibă acces la mesaj. (RODICA SOREANU)

COLECȚIA LIRIK 

***1. LUMINIŢA ZAHARIA (București): TRANSCRIEREA FONETICĂ A IUBIRII (versuri, A5 manșetat, 308 pagini)

            În contemporaneitatea liricii feminine, din ce în ce mai puţine voci poetice se fac auzite, cunoscute ori recunoscute. Şi asta, poate şi datorită orgoliilor nejustificate, pretinsei supremaţii valorice a unora asupra altora, nevoilor acerbe de recunoaştere, indiferent de cotaţiile sinestezice pe care poezia lor o poate oferi. Distinctă, nonconformistă, încărcată de un mimetism teribil, profundă, viguroasă, cultă, ancorată în realitatea prezentului, dar dotată cu aripile inefabile ale visului, poezia Luminiţei Zaharia câştigă din ce în ce mai mult teren, în primul rând prin varietatea compoziţională, ideatica extinsă, dar şi datorită acurateţei prin care poeta împărtăşeşte curgerile line din izvorul nesecat al muzei, ori modestiei sale mai mult decât recognoscibile.

            Planuri ideatice multiple, forme de expresie pornind aproape din nimic şi construind o asimptotică a iubirii, descriu o cale corectă şi surprinzătoare, ce nu se măsoară decât în paşi înainte şi nu în regresii absurde. E greu să califici poezia Luminiţei, de fapt, însăşi poezia este aproape imposibil de calificat. Ar fi ca şi cum, pentru infinitele stări create, s-ar încerca disciplinarea, înserierea şi etichetarea lor, afectându-le astfel, grav, frumuseţea şi unicitatea.

            Uneori argheziană, alteori blagiană, străbătută de subtile doze de umor minulesciene, lejeritatea şi detaşarea stănesciană, ori împrumutând din contemporaneitate accente sociale, poezia Luminiţei Zaharia este VIE. La fel de vie cât poate fi un vis propriu, născut târziu în noapte şi volatilizat în zorii zilei, pentru ca apoi să renască mai puternic, dând frumuseţe fiecărui amurg.

            Cu o activitate literară meritorie, semnând al zecelea volum de autor, inclusă fiind în unsprezece antologii de răsunet naţional şi internaţional, poeta bucureşteană completează galeria confraţilor valoroşi,  lirica sa dovedindu-se  inspirată şi de mare actualitate. În această taxonomie specială, IUBIRII i se întocmeşte o TRANSCRIERE FONETICĂ, nu atât în scopul redefinirii sale, cât pentru a reaminti cum să fie rostită, simţită şi, de ce nu, transformată în izvoare cu apă vie. (Gheorghe A. STROIA)

***2. CONSTANT. CĂLUGĂRU (Dublin, Irlanda) – ESENȚE (versuri – volum de debut, A5 manșetat, 48 pagini, ilustrații pictor Radu Bercea – Gura Humorului)

            Vocaţia este, fără îndoială, izvorul principal din care se revarsă poezia, dinspre sufletele muritorilor către patria zeilor, predestinată fiind să aline, să încânte, să aducă pace şi armonie. Ambrozia poeziei este concentrată, cel mai adesea, în sufletele simple, dar hrănite cu trăiri înalte, fără a depinde în niciun fel de cât de multă erudiţie probează OM(ul) alimentat cu energii venite parcă din alte sfere, din alte lumi, îmbrăcate în cuvânt şi transformate în culori. Un astfel de poet – o prezenţă inedită aflată la deplina maturitate a vieţii sale, un om simplu, dar a cărui spiritualitate emană voinţă, putere şi o profundă pace lăuntrică  – este CONSTANT  CĂLUGĂRU, un poet „descoperit“ şi, de ce nu, „reinventat“ de maestrul feteştean Emil Druncea. Dacă ar fi să stabilim conexiunea  între poezia lui  Emil Druncea şi cea a lui Constant Călugăru, se poate spune că cele două universuri lirice seamănă incredibil de mult, prin concentrarea sensurilor, non-abundenţa sintagmelor neologice, epatând prin expresivitatea simţirii şi prin cromatica specială.

            În aura poeziei sale există toate culorile spectrului. În cele din urmă, ESENŢE(le) – „îmbuteliate“ în sticluţe mici – ţâşnesc precum apele fierbinţi ale unui gheizer în plină iarnă hibernală, polarizând mirarea la porţile aurorei boreale. La rădăcinile esenţelor stau sevele ce au alimentat dintotdeauna sufletul, au încălzit trupul, mintea şi inima, au conferit frumuseţe şi trăinicie vieţii: casa, familia, mama, copiii, ţara – cuvinte cărora Constant Călugăru le arondează atribute precum: putere, unicitate, forţă, miracol, nemurire. Poezia sa, simplă prin alcătuire, are o forţă empatică remarcabilă. Fără a avea pretenţii de retorică în sine, universul liric al lui Constant Călugăru este special, meditativ, îndemnând la analize fine ale staţiilor uman-existenţiale, cărora li se caută, descoperă, şi, de ce nu, redescoperă valenţele şi valoarea. ESENŢE – este cartea unei vieţi rescrise, trăită în mijlocul furtunii, pe o corabie pe care doar divinitatea şi poezia o pot (a)duce la liman.

            Se poate spune, cu suficientă convingere, că poezia este limanul lui Constant Călugăru, ce-l va duce, de fiecare dată, într-o lume frumoasă, bună, curată, în care orgoliile rănite, ura, invidia şi răutăţile cotidiene nu-l pot ajunge şi nici deranja în marcarea propriei sale „aventuri” lirice. Se poate spune că prin acest volum nu se face vorbire despre naşterea unui poet, şi nici despre consacrarea sa, poezia lui Constant fiind – prin geneză – valoroasă şi plină de armonie, o poezie a unei inimi pentru care există o singură dimensiune în care se simte acasă: ESENŢE… Adresăm firesc cititorului, ca îndemn la lectură şi meditaţie, o întrebare simplă şi firească, ce stă pe buzele tuturor: Cum poate fi sufletul unui om mai mare decât viaţa pe care a trăit-o? (Edgar Lee Masters).    (Gheorghe A. STROIA)

***3. LUCIA SILVIA PODEANU (Novaci, Gorj) – SOLSTIȚIUL DE VARĂ (versuri, A5, 160 pagini)

Sentimentul de trăire autentică se prelungeşte dincolo de nuanţele pastelate, ultima poezie din volum implicând retorica trecerii către dincolo, nu neapărat privită ca pe o dorinţă, ci asumată ca o certitudine. Sentimentul trecerii nu este bulversant, ci de un calm aparent, denotând comprehensiune, împăcare cu sine şi cu Dumnezeu, pe care autoarea atât de mult îl iubeşte şi atât de des îl invocă. Mesajul fundamental al volumului este acela de a face, din fiecare existenţă, motiv de emancipare şi creştere spirituală, de asumare a vieţii în toată deplinătatea ei, de a găsi resurse de putere, voinţă şi curaj, spre a transforma destinul în calea deschisă către mai departe, de a reuşi şi, de ce nu, de a prospera. Subtil, autoarea nutreşte speranţa că pământul sacrei sale glii va reînflori, va redeveni un picior de plai, pe-o gură de rai, un loc în care cu siguranţă Dumnezeu îşi va face lăcaş etern spre pază şi mângâiere. Trecerea este lină, pacea regăsită după o viaţă de trudă, însă pragul trecerii nu poate fi în niciun caz al voinţei proprii, ci al stăpânirii kharmei: Iar când pasărea zborul și-l va lua/  Pe deasupra comorii flăcări verzi și albastre/ Mintea îmi vor tulbura,/ Ca atâția alții aș vrea/ A lui Solomon comoară/ Să o scot din beznă-afară,// Să fiu plin de bogăție,/ Fără pic de omenie/ Cum la modă e acum./ Plec?! (Plec?).

Remarcăm prozodia lucrării, care, deși este modernă în aparență, procedează la fragmentarea versului clasic – ri(t)mat – în versuri scurte, ce reuşesc să păstreze parfumul melodramei afective. Exprimarea cursivă, clară, atentă, asocierea cuvintelor generatoare de rimă, în versurile Luciei Silvia Podeanu, se potrivește foarte bine nu numai versului alb, ci și formei clasice de prezentare, putând fi reîntregit astfel tabloul compoziţional. În esenţă, modalitatea de expresie a poeziei prezentei lucrări este cea a sufletului, eliberată de lejeritatea expresiei moderne, atât de tributară consumismului. De asemenea, deși tonul întregului volum este uneori nostalgic, acesta nu riscă să devină apăsător şi nici să ştirbească din bucuria cu care se face împărtăşirea prin poezie, căci tristeţea nu este ubicuitate şi nici permanenţă în opera poetei novăcene, ci doar o staţie pasageră între răsărit şi apus. Mai mult, filonul principal al cărţii trebuie să rămână optimismul, încrederea în lumina speranţei.   (Gheorghe A. STROIA)

***4 EMIL DRUNCEA (Fetești, Ialomița) – Artista și lordul (poeme, A5, 196 pagini)

EMIL DRUNCEA: Am scris de-a lungul anilor câteva mii de poezii dar coşul a fost hulpav şi puţine dintre ele au mai rămas pentru fila tipografică. Toate au fost scrise din inspiraţie, nimic fabricat. Pe cele rămase pentru cititori le-am coafat foarte puţin. Aveau câţiva zulufi rebeli care nu-mi aparţineau. Am creat astfel un stil nou recunoscut de critici şi inclus în istorii literare. Emilism este acest stil, o poezie simplă, directă, precisă, concisă, în termeni literari minimalism laconic. M-am scris pe mine, fără zorzoane, fără metafore căutate, fără epatare. Unele dintre ele au şi umor, nu toate, nu poţi să fii deştept tot timpul. Acum, când anii s-au adunat, m-am gândit că nu este rău să le adun pe toate într-un singur volum, reunind cele cinci plachete publicate. Vreau să las moştenire semenilor mei clipe de frumos. O boală perfidă mă locuieşte, nu ştie nimeni ce formă va lua cu timpul, deci, e vremea testamentului. Nu m-au acrit necazurile, nu m-a acrit boala, sunt un OM.

Dacă cineva ar dori să afle toate scrierile mele, îl sfătuiesc să meargă la Colilia în judeţul Ialomiţa, la muzeul particular al prietenului literaţilor şi al tradiţiilor româneşti, Gheorghe CIUTACU.

COLECȚIA FOLK

***1. AUTOR COLECTIV – TRADIȚIE ȘI LEGENDĂ LA POALELE VLĂDESEI (Culegere de folclor, A5 manșetat, 160 pagini)

            Dintotdeauna, folclorul a constituit izvorul cu apă vie, nectarul din care s-au adăpat scrieri devenite nemuritoare. Indiferent dacă poartă numele de Haşdeu, Eminescu, Creangă, Alecsandri, Coşbuc, Goga, Russo, Negruzzi, Ion Pillat, sursele variate de inspiraţie folclorică au devenit, în mâna maeștrilor, veritabile bijuterii, ce stau ca mărturii ale unui trecut ancestral, pentru viitorul (din păcate) din ce în ce mai îndepărtat de origini, de tradiţii, de folclor.

            Prin strădania şi munca efectivă a unui restrâns colectiv de oameni cu suflet, care au ştiut să stimuleze dragostea pentru tradiţii a copiilor, au început a se rescrie pagini nemuritoare despre tradiţiile  şi legendele românilor, dintr-o zonă etnografică bogată în folclor, marcând momentele esenţiale ale efemerei existenţe: naşterea, nunta, moartea, păstrându-se intacte valenţele literare devenite sacre: colinda, doina, strigătura, bocetul.

            Prin limbajul bogat în regionalismele ce sporesc doza de autenticitate a scrierii în sine, prin dulceaţa specifică abordării temelor şi motivelor populare, TRADIŢIE ŞI LEGENDĂ LA POALELE VLĂDESEI devine o lucrare de referinţă a genului, cu certitudinea că lucrarea de faţă este doar prima dintr-o serie întreagă de alte culegeri (volume) ce o vor succeda. Întreg colectivul de autori – culegătorii de folclor: Anica Andronesi, Marinela Mereu, Sebastian Potra, Claudiu Merca, Raul Trif, Oana Faur, Raul Costea, Mihaela Paşcalău, Adina Paşcalău, Claudiu Benţan, Răzvan Potra, coordonatoarea: prof. Simona Rozalia Pop, colaboratorii: înv. Ana Crişan, înv. Lenuţa Paşcalău, şi, nu în ultimul rând, cea care îngrijeşte ediţia: Georgeta Resteman – merită cu prisosinţă un MAGNA CUM LAUDAE, pentru stăruinţa şi deosebita atenţie cu care au reuşit să readucă, în atenţia publicului larg, un alt şirag de pietre scumpe din cununa nemuritoare a tradiţiei şi spiritualităţii româneşti. (Gheorghe A. STROIA)

COLECȚIA ANTOLOGIS

***1. MARIANA VICKY VÂRTOSU – CAIETELE KAHUNEI (antologie de autor, proză, A5 manșetat, 250 pagini )

            Prin noul volum antologic – proze sau spicuiri din notele de jurnal personal publicate în volumele anterioare sau în diverse reviste literare – MARIANA VÂRTOSU îşi îndeplineşte visul de a reuni, sub acelaşi titlul generic CAIETELE KAHUNEI, câteva dintre cele mai valoroase scrieri ale sale. De cele mai multe ori, prozele incumbă irealul, aducând în lumina rampei – cu decoruri, actori sau replici cvasi-teatrale – personaje din lumea de dincolo ori dedublări ale personajelor reale în lumi mai mult sau mai puţin fantastice. Cu tuşe expresive, creionând – pornind de la fine broderii şi până la tuşe ferme – caractere nonaleatorii, cartea este străbătută axial de sentimente dintre cele mai diverse, contradictorii chiar: dragoste, ură, pasiune, indiferenţă. Peste întâmplările descrise cu o abilitate specială, capacitatea autoarei de psihanaliză fiind evidenţă, investigaţiile de natură psihologică aduc un plus de culoare scrierii în sine. În planuri alternative, proza Marianei Vicky Vârtosu conturează ca axe epice principale: Imaginarul (Chip-fără-contur, Neconturatul, Soldatul, Ioana), tragismul (Ursula şi Vladimir, Costache şi Alala), resemnarea karmică (Emiliana şi Toni), (sub)urbanul (Colombo-Belgianu’, Pontosu’), misoginismul (Femeia gonflabilă), introspecţia (jurnalul Dorei Spirescu) sau chiar revolta socială (Viermele zăpezii).

            În partea a II-a a cărţii, grupajul de versuri prezentat (remarcă specială pentru traducerile de o excepţională calitate ale prof. Virginiei Bogdan) conturează acelaşi profil introspectiv, psihanalitic, manifestat şi în prozele Marianei Vârtosu. Sinceritatea abordării şi lejeritatea exprimării, induc cititorului o stare aparte, determinată de aserţiuni auctoriale ce nu pot fi trecute cu vederea: „Nu sunt poetă, Doamne./ Ar trebui să-ţi iau locul pentru o singură zi./ Răstignită pe cruce să stau/ Şi să simt ce-ai simţit Tu./ Dar… Cum să urc pe cruce?/ Coboar-o la mine, Te rog!”  (Nu sunt poetă).

            Caietele Kahunei – o antologie ce va avea un puternic impact asupra cititorului – este încă un pas pe care scriitoarea focşăneană îl întreprinde pe drumul său literar ascendent. Cum pot fi definite scrierile Marianei Vârtosu, altfel decât prin propriile cuvinte? Simplu… „ Peregrinări în probabil, roiri printre stele căzătoare. Un cimitir al gândurilor neexprimate. Reprimări. Retrospective. Spații transparente ce-mi desluşesc limane ale gândurilor pornite spre viitor”… Gheorghe A. STROIA

COLECȚIA SOLARIS

***1. CHITICARU MARICICA (coordonator) – jocuri-exercițiu, 100 pagini, A5

            Editura Armonii Culturale este deja un nume în materie de literatură pentru copii, reunind, prin două colecții dedicate – MAGIC și SOLARIS, titluri interesante: COMORI DE VISE (Povești, povestiri, amintiri – Antologie internaţională de literatură pentru copii, 2012); Povești din grădina viselor, Pastel de borangic, Pastel de viorele (poezie sau proză tematică, Maricica Stroia, 2012-2013); Domnișoara Kitty, Tâlcuiri moldovenești (4 volume) de Aga Lucia Selenity (Brașov); Ghicitoare, provocare, mă ghicești și-mi dai culoare de Mariana Dobrin (Târgu Jiu); De vorbă cu o minune (4 volume) de Gheorghe A. Stroia; Ilinca și Matei de Angela Burtea (Brăila), dar și carte educațională, opționale pentru grădiniță sau învățământul primar: caietele speciale din seria Să învățăm cu Roco sau Fifi Furnicuța de Maricica Stroia sau Rime colorate a traducătoarei bucureștene Mihaela Buruiană. Acestea sunt doar câteva dintre titlurile dedicate copiilor, de vârstă mică şi medie, în speţă.

            Prezenta lucrare – apărută sub îngrijirea doamnelor profesoare CHITICARU MARICICA şi CĂRUCERU PAULA – este, cu certitudine, o întreprindere deloc facilă, atrăgând participarea unui numeros personal de specialitate din grădinițele cu program normal și cu program prelungit, din toată țara. Prin munca depusă, prin efortul susținut al tuturor persoanelor contribuitoare, SPUNE MAI DEPARTE… devine o lucrare cu un grad mare de utilitate, atât în lucrul la grupa de preșcolari, cât și în stabilirea a noi canale de comunicare și interactivitate între cadrele didactice. Lucrarea inventariază, din DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE, o serie de exerciţii inedite pentru DEZVOLTAREA VORBIRII.

            Jocul este cel care a uimit și surprins dintotdeauna, publicul ”jucător”, indiferent de vârstă, convertindu-l în ”serios” instrument de învățare, descoperire și explorare a lumii înconjurătoare. Prezenta lucrare supune atenției jocuri noi, atractive, sistematizate într-o manieră interesantă, atractivă, un act de perseverență dar și de curaj, atât din partea coordonatoarei, cât și a cadrelor didactice implicate.

            Pornind de la ideea că în ”mica școlaritate”, lucrurile importante se învață în și prin joc, putem spune că prezenta lucrare este fundamentată pe joc, dar nu poate fi nicidecum socotită o joacă. Felicitările noastre întregii echipe care a inițiat, dezvoltat, coordonat și finalizat această lucrare!

Gheorghe A. STROIA

Aşteptăm autorii interesaţi să ne contacteze, pe adresa editurii, sau pe pagina web, la următoarele date de contact: Editura ARMONII CULTURALE, Str. Siret, bloc 28, ap. 30, Adjud, jud. Vrancea, fix: 0374-064.594, mobil: 0741-078.627, e-mail: geocosynus@gmail.com. 

ARMONII CULTURALE – ÎNCĂ UN VIS ÎMPLINIT!

În curând la Editura Armonii Culturale… Trandafir Sâmpetru (Brăila), Ioana Voicilă Dobre (Bucureşti), Vasile Bele (Baia Mare), Mihaela Gudană (Tecuci), Irina Novac (Adjud), Gabriel Dragnea (București), Relly Maria Niculescu (București), Valentina Nașu (Tecuci), Nicholas Buda (New York), Elena Aurora Popa (Galați)… și multe alte noi apariţii editoriale!

Armonii Culturale

De Sfântul Ilie Tesviteanul

by

Referinţă Bibliografică

NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 februarie 2015