Poetul rămâne ființa nepământeană, „solul lui Dumnezeu”, așa după cum subliniază gânditorul, având simțiri, percepții, emoții și, de ce nu, cuvinte stranii. Dacă ar fi să dăm credit contemporanilor, trebuie să ne reamintim cuvintele lui Carl Sagan – „poetul e un animal terestru, care trăiește în mare și visează necontenit să zboare”. Poetul scrie pentru sine, transformă vibrațiile armonice ale sufletului său în muzici ale sferelor, adună în pumni țărâna și-o convertește în sisteme empiric-solare, în galaxii geometric-bosonice. Dacă acestui uragan de energie i se alătură măcar un suflet, atunci soarta poetului e clară, în inima sa încolțind, puțin câte puțin, nemurirea.
Ca și lumina, poetul, în revelarea creației sale, trece prin cele trei ipostaze: căutarea luminii (identificarea), înveșmântarea în lumină (revelarea) și împărtășirea luminii (astralul). În opera sa lirică, Florica Pățan se dovedește a fi un poet în adevăratul sens, capabil să înțeleagă lucrurile neînțelese și să explice cu har toate aceste necuprinse taine. Aripile sale se deschid temătoare, precum ale lui Icar, dar îmbogățindu-și constant zborul cu o frumoasă inconștiență, ce-i poate aduce curajul căderii. Erudită, versatilă, profundă, poeta transformă totul printr-o atingere. „Fiat lux” spune poetul și cerurile se deschid a mirare, a nedumerire, îmbrățișându-i firea umană, cu glasuri de stele călătoare spre infinit. Poeziile Floricăi Pățan poartă cititorul într-un univers special, unde fiecare sentiment contrar are antidot, leacul la furtună fiind misterul, leacul la mirare fiind aura gândului înveșmântat în culoare.
TULPINI semnifică nevoia de acel „ceva” care permite existența vieții însăși, funcția prin care sevele pământului, stelelor, cerului, universului, apropie de creație, degetul lui Dumnezeu. TULPINI este un tablou liric destul de complex, ce poate fi receptat doar cu sufletul în stare de alertă. Pentru mulți dintre noi, starea de alertă necesară este rezonanța. Să rezonăm cu poemele Floricăi Pățan, împărtășindu-ne din cupa lor cu aromă de netimp!
Gheorghe A. Stroia
Membru ARA, USE
by