Există pentru tot și pentru toate un timp, calculat în deplin acord cu ornicul ceresc, pentru ca energiile acumulate să țâșnească în efluvii alternante de solaritate sau revoltă, sau îmbrăcând gândurile în mantii regale ori în giulgiuri. Există un timp pentru poezie, când din labirinturile sufletului răsar firele de iarbă albastră, colorând pajiștile stelare ale simțămintelor în nuanțele anotimpurilor firii. Acestei necesare irumperi, poetul îi răspunde cu calm, dirijând concertul picurilor de gând cu baghete de rouă.
Un astfel de poet este și mureșeanul LIVIU SIMIHĂIAN care, deși aflat la debutul său literar, așterne trăirile în veritabile explozii de gând, cuvintele așteptându-și cuminți rândul în completarea coralei lirice. Stări de reflecție profundă, de meditație, dar și de revenire la eternul mister al rostului existenței omului pe pământ, revolta resimțită la starea de fapt a omenirii, la decadența și consumerismul lumii actuale, toate acestea se regăsesc în OAMENI DE HUMĂ, o cronică aproape exhaustivă a modernității. De fapt, însuși poetul este prizonier al acestei stări de fapt, denunțându-se pe sine în fața tribunalului suprem al divinului, dezicându-se de sine și abandonându-și la poarta profanului temerile, dubiile, neînțelesurile, acceptând cu seninătate sacrificiul răstignirii „în cuie de rouă” – doar pentru a renaște mai uman, mai bun.
Poezia lui Liviu Simihăian are în conținutul său ceva ludic, dar și divin, în egală măsură, tonalitatea calmă, așezată, radiind bunătate, izvorâtă din îngrijorarea poetului față de întreaga lume. În toată această „beție” indusă și controlată, sufletul poetului simte limpede, puternic, rezultatul fiind o lirică de forță. Versul său este tonic, șlefuit cu tăișuri de frunză, încărcat cu bucăți de cer mai mari sau mai mici, potrivite receptivității lectorului său. Celeritatea scriiturii în sine, logosul nescris dar urmat cu devoțiune, pașii tăcuți ai lui Dumnezeu peste nisipul fierbinte al ființei poetului, sunt tot atâtea motive de a recunoaște o poezie matură, valoroasă, care nu confirmă un debut, ci definește o consacrare. Lirica simihăiană își merită efortul de atenție și concentrare, în deslușirea sensurilor îmbrăcate într-o erudiție evidentă.
Poezia prezentei lucrări are puncte de vedere sau chiar unde stilistice similare universului liric al unui alt poet contemporan valoros – Lucian Dumbravă, viziunea fatalistă fiind mai rezervată, însă. Reflecțiile se învârt în jurul omului și umanului, în speță, dovedindu-se că poetul nu este neapărat un filosof, ci un clarvăzător (Juan Ramon Himenez), fapt care-i va așeza poezia în conștiința publicului larg printre lecturile sale favorite. Să-i primim cu brațele deschise universul liric, ce ne va purta cu viteze nebănuite în lumi diferite, spre țărmurile de liniște ale Omului din noi!
Gheorghe A. Stroia
Membru ARA & USE
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..