Noiembrie antic
Sub jadul din Lună, noiembrie antic,
Stăpânul tăcerii și sclavul semantic,
Îmi bântuie ochiul, în vis ori trezvie,
Cu apa cea moartă, cu apa cea vie,
Apoi mi se zbate, cercând să se-ntâmple
În gheața din frunte, în lava din tâmple…
Arhangheli de sare vând roba scrobită
Pe-un biet blid cu linte, pe-un text în sanscrită,
Năvalnic, sparg norii, cu tunet, vimane,
La docte formule sau rugi boșimane
Și sacre iluzii îmi urcă spirale
Din frici ancestrale în clipuri virale…
Prin cearcăn de ceară dau corbii ocoluri
Cum dau electronii, flămânzi după goluri
Și-mi joacă destinul, la masa lui verde,
Un demon ce râde când îngerul pierde,
Pulsează-n cochilii furtunile mării,
Vestesc naufragii noi culmi disperării…
Se-nvârte, se-nvârte ruleta rusească
Și-n găuri de șarpe păcat să-mi găsească,
Sub zodii străine ard focuri bengale,
În rochii și fracuri țin baluri, țin gale
Schelete uscate, pe muzici de sfere,
Iar Shiva dansează cu proprii himere…
În frigul din toate, prin bezna din Lume,
Dau slovelor rosturi și fiarelor nume,
Chem Duhul de Viață din zări abisale,
Dar crucea m-apasă, ce greu e pe Cale…
Of, bine prezis-a abacul meu cuantic:
„Saturn în regresii, noiembrie antic.”
duminică, 21 noiembrie 2021
by