Non multum sed multa. Am trecut cu vederea paginarea poemelor mele într-o antologie recentă, în care apar, fără acordul meu. Am îngăduit antologarea, dat fiind că am înţeles dorinţa coordonatorului de a include în volum texte care-mi aparţin şi pe aceea a editorului de a selecta cîteva poeme care se pare că i-au plăcut. Mulţumesc. Îl preţuiesc.
Dar. Oricît de bine intenţionat ar fi, un coordonator de antologie nu poate ignora un criteriu de bază, unic, în structurarea volumului colectiv. Ceea ce nu se întîmplă în cazul de faţă( antologia evocată de un comentator este Setea de cer-admirabil, de altfel, titlul, sugestivă grafica, promiţătoare colaborarea). M-am simţit jenată să mă regăsesc între autori ale căror cv-uri se întind pe pagini întregi, premii peste premii, eu, umila „posesoare”( un cv mai amplu, dar nici acela actualizat, este la îndemîna oricui doreşte să-l consulte pe site-ul wordpress şi nu numai acolo) a cîtorva titluri de volume traduse or a cîtorva titluri de cărţi de autor. Un CV incomplet, din păcate. Îmi repugnă „scrisul la comandă” cum îmi repugnă „volumul de scrieri”!!!!!!O tautologie în fapt. O irosire. A lecturii. A timpului. Mă întreb dacă şi a spiritului?! Nu pot să mă aventurez în aprecieri de gen.
Criteriul unic în realizarea unei antologări trebuie să funcţioneze ca marcă distinctivă a volumului. Chiar şi excepţiile pot fi unice în admiterea lor.
Ceea ce însă nu pot „trece cu vederea” este, iată, un „comentariu” al unui autor al antologiei: invocatul „număr” de participări la antologii. Se va opri la „3” din parte-mi. Încă de anul trecut mi-am exprimat dorinţa de a nu mai face parte din acest tip de volume, din motive întemeiate, care ţin de acurateţea publicării. Pentru ca cei care-şi numără „reuşitele” să nu aibă nici un impediment din parte-mi. Să poată fi „chemaţi la Cluj or la Bucureşti” după „numărul de participări”!!!”Succes”!
MULŢI chemaţi, puţini aleşi!
Virginia Bogdan
by