În seara aceasta ( e 21 august, 2022, aștept răcoarea ca pe o dragoste ce m-a obișnuit cu trădarea, a fost o căldură sălbatică și brutală toată vara), o fată frumoasă, Ancuța o cheamă, reamintindu-mi că cei învinși de bunăvoie în iubire trebuie pedepsiți, mi-a îngăduit să scriu despre ea…! Ce cred, ce simt, ce vreau.
Îi cerusem aceasta, iar dintru început n-a vrut să cedeze ca în tangajul cuvântului lunecat prin melancolii. Azi însă, când nu mai credeam, oricâtă răbdare mă voi fi îndurat să agonisesc din resurse curgătoare ca apa și din seducțiile tinereților, fata frumoasă ca răcoarea ce-a venit mi-a dat târziul răspuns și de aceea mai patinat de gloria așteptării: da, sunt de acord să scrii despre mine!
O carte nu poate fi urâtă dacă protagoniștii ei sunt frumoși, o carte e ca o iubită în casa ta, dacă o cuprinzi în fiecare zi cu privirea ca și cum ai cuprinde-o cu niște brațe pe care le întinzi spre ea și nu te-ai mai opri să le întinzi, și nu ai mai obosi niciodată să le întinzi, căci ea e locul în care stă iubirea…!
De aceea, această carte pe care o închideam pe când venea răcoarea și vestea Ancuței, pregătind manuscrisul pentru trimis la Editură, este din seara aceasta, dacă nu a fost până acum, frumoasă, cea mai frumoasă din câte am scris, pentru că în ea azi înserează iubirea, în ea mai târziu va înnopta iubirea, în ea în zorii fiecărei dimineți va răsare soarele iubirii, pentru că o fată frumoasă își lasă zâmbetul să lunece ca o rază de soare pe pagini, pentru că fata frumoasă lasă gropițele obrazului ei să fie presate între pagini și să reverse miresmele trandafirului iubirii, pentru că fata cu gropițe în obraji așază în carte propria-i frumusețe, propria-i voioșie, propria-i superbitate a iubirii la care alergi, ți-e mereu fierbinte dorința să ajungi, nu ți-e deajuns niciodată cât ai ajuns, nu ți se mai stinge niciodată dorul de ajuns…!
O cheamă Ancuța pe fata cu gropițe-n obraji, ea este frumoasa pe-al cărei obraz, în ai cărei ochi, în părul căreia, pe gura căreia doarme și visează iubirea.
Este asistent medical, e un suflet cald, e o fată blândă, bună, veselă, comunicativă, este profesionistă în știința medicală și om pentru oameni…!
Oriunde o știi că este, acolo este dacă o respecți frumos, dacă o admiri frumos, dacă o iubești frumos…, este oriunde e gândul tău dacă gândul tău nu e șuierat de viperă, este, iată, aici în cartea pe care poți chiar fi gelos că o învelește, că îi închide în lăuntrul ei ca într-un suflet omenesc frumusețea, că vorbește despre ea ca un poem de dragoste, că ea se contopește cu Ancuța ca într-o îmbrățișare, ca în focul unei sărutări, ca în flăcările unei iubiri…, poți fi gelos pe carte că ei i se dăruie mai mult decât se poate dărui omului, Ancuța.
Eu de un lucru sunt sigur: nu mi-a fost ușor, nu a durat puțin ca să o aduc în inima mea din carte. De acum, am să o strâng în brațele mele din carte, vom încăpea amândoi în carte, împreună, vom trece prin furcile caudine ale prieteniei noastre formidabile și netrădate, din carte, ca dreptul prin urechea acului…!
Și mai sunt sigur că din cartea mea nu mi-o va mai putea lua nimeni înapoi, niciodată…!
Aurel V. ZGHERAN
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..