Florentina Copoiu
Atelierul de creație
Motto: ” Singura modalitate prin care poți face lucruri extraordinare este să iubești ceea ce faci.” ( Steve Jobs-cel mai mare acționar al companiei Disney)
Am spus și cu altă ocazie că oamenii care sunt deschiși în direcția împărtășirii din experiența lor de viață, din care mulți dintre semenii lor ar avea de învățat, acceptă cu amabilitate invitația echipei verneștitv de a vorbi în fața camerei de filmat. Mai sunt și persoane care invocă tracul pe care nu-l pot ascunde obiectivului camerei, căruia nu-i scapă niciun detaliu în ceea ce privește aspectul fizic și emoțional.
Florentina Copoiu face parte din prima categorie căci, atunci când ne-am cunoscut și mi-a dezvăluit câte ceva din preocupările ei, a fost de acord ca echipa noastră să se deplaseze la atelierul ei pentru o filmare. Cel care tranzitează Verneștiul pe DN10, dinspre Buzău, va descoperi, pe partea dreaptă, la nr. 38, un atelier pe firma căruia scrie: ATELIER COPOIU CROINST, VERNEȘTI, tel. 0769637163
Dumnezeu ne-a îngăduit ca într-o zi de joi, mai exact, pe 11 iulie 2019, să ajungem în atelierul Florentinei, care ne aștepta pregătită. Spațiul în care are loc filmarea este dotat cu lucruri specifice activității pe care gazda noastră o desfășoară aici: mașină de cusut, stație de călcat, masă de călcat, rafturi cu materiale, manechine din plastic pe care sunt expuse câteva rochii, accesorii de croitorie, etc., și un laptop pe o măsuță, semn că proprietara este conectată și la realitatea virtuală.
Interlocutoarea mea este o bună povestitoare și-mi face o reală plăcere s-o ascult, mai ales că, din câte observ, se simte în fața camerei de filmat ca peștele în apă. Este verneșteancă get- beget, pentru că s-a născut în Vernești, a învățat la școala generală de aici, a făcut naveta cât a urmat Liceul B. P. Hașdeu din Buzău, locuiește în satul natal. O mică perioadă, după ce s-a căsătorit, tot c-un verneștean, a locuit la Berca. Revenind în Vernești, și-au construit o casă frumoasă, spațioasă, modernă în curtea părinților soțului, aici unde Florentina a deschis atelierul de croitorie.
Și povestește… De mică i-a plăcut să confecționeze…pentru păpuși: fustițe, rochițe, salopete. Pentru că tot își băga nasul prin mașina de cusut a mamei, ca să n-o strice, bunica maternă a învățat-o cum s-o folosească. Avusese și bunica mașină de cusut, dar când și-a căsătorit prima fată a dat-o de zestre acesteia. Dar nu putea să stea fără să lucreze ceva la mașină și venea la cea de-a doua fiică, mama Florentinei, și-n felul acesta a deprins și copila tainele acestui obiect indispensabil, după părerea bunicii, într-o familie. ” Vrei să faci un tiv, vrei să-ți coși o perdea… ai mașină, ți le faci tu în legea ta. Nu te știe nici vântul, nici pământul și ești mândră că le-ai făcut singură”, conchidea bunica. Și nepoata a ținut minte sfatul acesta și primul lucru pe care și l-a cumpărat după ce s-a căsătorit a fost o mașină de cusut.
Își amintește cum prin clasa a VII-a a mers la dna Tighel, una dintre croitoresele satului, să învețe cum să-și croiască și să coasă o fustă simplă, cu betelie, cu butonieră. Avea să-i prindă bine experiența aceasta.
Viața și-a urmat cursul. În familia Florentinei a venit primul copil, o fetiță, și, pentru că a vrut să și-l crească singură, a considerat că este oportună o slujbă la domiciliu, aceea de asistent maternal. Timp de 15 ani a avut copii în plasament; la început o fetiță, care a revenit mai apoi în familia naturală, după aceea un băiat, băiat care a crescut împreună cu fetele ei- între timp ea a mai născut o fată- și a rămas în familia care l-a educat, de băiat vorbesc. În prezent, fiica cea mică este elevă în clasa a XII-a iar cea mare și băiatul sunt studenți. Florentina este o mamă împlinită, dar nu s-a mulțumit doar cu atât și și-a completat studiile urmând Facultatea de Sociologie, în ideea că, terminând cu perioada de asistent maternal, după anul de șomaj va găsi un loc de muncă la Protecția copilului. A renunțat la idee pentru că n-ar fi putut rezista văzând atâta suferință printre copiii instituționalizați, cărora trebuia să le acorde aceeași atenție tuturor, ceea ce era aproape imposibil.
S-a întors la pasiunea din copilărie. Mai avusese ea o revenire în domeniu când dna ed. Urjan Maria, în grupa căreia era prima fetiță în plasament, avea o lecție deschisă cu o temă despre ecologie, și avea nevoie de fustițe verzi. Așa că mama Florentina le-a confecționat cu mare drag și plăcere. Dar ca să facă din asta o meserie trebuia să se documenteze, să învețe tot ce ține de croitorie.
Cât a fost în șomaj, a mers în atelierele de croitorie din oraș să muncească fără bani, doar să fure meserie. Meseria asta se fură, îi spunea bunica în copilărie, și ea a ținut minte lucrul acesta. S-a angajat la un atelier ca să învețe meseria de confecționer, dar nu pentru o singură fază, ci cap –coadă. În trei luni a învățat să facă singură o geacă. Cele care se angajează în astfel de ateliere fac o singură fază, adică execută același lucru opt ore, nu creează. Ea voia să creeze, de aceea a intrat într-un grup pe internet ” Vreau să învăț croitorie”, unde maistra de la Brașov îi trimitea filmulețe pe WhatsApp sau Facebook cu etapele procesului de croitorie. S-a angajat și la un atelier de croitorie din oraș ca să învețe și să croiască.
A învățat să facă tipare. Aici trebuie să știi geometrie pentru că tiparul este o formă geometrică: cerc, trapez…și iar își amintește de bunica care la 60 de ani a învățat-o regula de trei simplă. Nu știi matematică, nu știi să faci croitorie. Omul care vrea să învețe, învață și va învăța toată viața, continuă interlocutoarea mea. A învățat să facă drapaje, adică să aranjeze materialul în pliuri/ cute multe din care să facă rochița.
Pentru Florentina croitoria e o joacă, asta deoarece pune atâta suflet în tot ceea ce face, iubește ceea ce creează, nu se plictisește lucrând, de aceea se întâmplă să rămână în atelier până noaptea târziu. Ca să iasă lucru de calitate din mâinile sale, totdeauna ține cont de cerințele materialului pe care-l folosește: voalul se întinde foarte tare, taftaua e o țesătură din mătase netedă și lucioasă, dantela se aplică cu mai multă migală pe un corset -12 ore i-au trebuit pentru o astfel de lucrare. Deci este evident că ceea ce face, face din pasiune, din iubire pentru produsul finit care bucură sufletele clientelor.
Ne despărțim urându-i succes în afacerea de suflet, cum îi place să spună, cu promisiunea că ne va oferi și o prezentare live a creațiilor sale.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..