Eugen Serea
Pământul, deocamdată…

În Babylon e zilnic sărbătoare,
Profeții Rasta dorm în închisoare,
Așteaptă, cu nesaț, Apocalypto
Doar blânda Enigel și Riga Crypto…
Până și viermii au uitat ce-i dorul,
Nici vulturii nu-și amintesc ce-i zborul,
Mașinile fac totu-n locul nostru,
În Galaxie-i criză de colostru,
Coloșii se beton și sticlă urcă
Până la cer și soarele-i încurcă,
Jos, în noroi, râd entități larvare
Și râme cu nevoi elementare
Ce-n golul lor cu formă de Lumină
Doar la pământ și beznă se închină…
Prin cimitire tămâiază teii
Adânc, de se cutremură ateii
Ca mieii care știu că stau să piară
În urlete și pântece de fiară…
Torente-lacrimi, amintiri-tăciune,
Vai, toate-s vis și fum, deșertăciune,
Fragilul echilibru al puterii
Stă-n albia secată a durerii…
La Magdeburg e ruptă-n două sfera,
Raelienii eșuați pe Terra
Ne-nvață cum să naștem piramide
Din jocuri de cristale și aspide…
Și ard în iris zeppeline stranii,
Că viața și cu moartea beau din cranii
Străvechiul vin al dragostei și-al urii,
Ciocnind în cinstea nopții și-a arsurii…
Prin jungla de asfalt curge ca lava
Din inimă spre inimă, otrava,
Și idolii au socluri, tâmpi, gângavi,
Nu-n piețe, ci în suflete de sclavi…
Își face selfie arta culinară
Pe gadgeturi cu logică binară
Și din nimic, aprind râvne deșarte
Icoanele cu candelele sparte,
Tac înțelepți, nebunii țin cadența,
Și nimeni nu mai face diferența,
Câte-un poet înveșnicește-o floare,
Dar lumea nu-l întreabă ce îl doare:
Când zâmbetele false vopsesc gardul,
În minte stă la pândă leopardul…
Admiră orbii luna, curcubeul,
Și surzii își respiră apogeul
Aplaudând Astrala Simfonie,
Iar omul bun e doar fosilă vie
Printre cochilii, scoici și trilobiți,
Eșantion de Rai și kilobiți…

( vol. Călărețul Ultimei Umbre)

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea-Pământul, deocamdată…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 19 martie 2022