Angelica Dragnea

Longevitate -105 plus

              Moto: ”Gândurile negative la nivel de chimie a sângelui determină în corp un viraj spre aciditate, care înseamnă îmbătrânire, boală, degenerescență. Faptele pozitive și senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate și vitalitate.” (Dumitru Constantin Dulcan-neurolog, psihiatru, prof. univ.,scriitor, om de știință)

Omul se naște nu că vrea-chiar am auzit cum o tânără îi reproșa mamei că nu ea i-ar fi cerut s-o aducă pe lume, și cred că nu e singular cazul, și de murit nu vrea nimeni să moară, exceptând cazurile de sinucidere. Așa stând lucrurile, de câte ori vedem o persoană de vârstă înaintată, asta însemnând peste 80 de ani, că este încă activă, fizic și mental, o admirăm și ne  punem speranța să ni se întâmple și nouă lucrul acesta. Dar anii senectuții sunt grei…mai ales dacă sunt marcați și de vreo boală. Și totuși…până-n ultima clipă omul tot speră că mai trăiește, dacă mintea încă-i mai funcționează.

Aflasem de ceva timp că-n comuna noastră trăiește o femeie ce traversase deja un secol de existență terestră și eram interesați să o cunoaștem, chiar dacă intr-un număr anterior al ziarului local apăruse un articol despre minunea aceasta,  preluat din presa buzoiană. Spun minune că doar nu vezi la tot pasul  oameni ce depășesc suta de ani. Îl aștept pe nea Vasile Burducea, pe care l-am avut ca invitat la rubrica ” Oameni de lângă noi” la 97 de ani, anul trecut, să  împlinească  centenarul și să ne onoreze din nou cu prezența în fața camerei de filmat. Asta numai dacă bunul Dumnezeu îi va îngădui și nu-l va chema la El.

Într-o după amiază din a doua săptămână a lunii iunie, echipa verneștitv s-a deplasat în satul Cârlomănești, acasă la Angelica Dragnea, cea despre care aflasem că a împlinit anul acesta 105 ani, să-i luăm un scurt interviu. Aveam oarece temeri să n-o obosim cu o discuție prea lungă, dar am fost surprinsă plăcut să constat că după încheierea filmării eroina noastră a continuat să ne mai povestească.

Din drumul județean ce duce spre Mânăstirea Ciolanu, după ce-am trecut de cunoscuții PLOPI din Nișcov, am virat la dreapta pe un drum neasfaltat care urcă pe dealul cu încărcătură istorică-este cunoscut faptul că la Cârlomănești s-au descoperit vestigii arheologice de tip dacic.

Eram așteptați, pentru că la poarta casei ne-a întâmpinat Ileana, fiica, cel mai mic dintre cei trei copii pe care-i are mamaia Angelica. Îmi place să-i zic mamaia, în sensul apropiat al unei relații, pentru că dacă mama mea m-a născut la 19 ani, ea, mama mea, i-ar fi putut fi fiică interlocutoarei mele, diferența de vârstă dintre ele fiind tot  de 19 ani. Eram curioasă să văd cum arată o persoană care a intrat în al doilea veac al vieții sale

Mamaia Angelica arată bine la cei 105 ani și patru luni, nu-i dai mai mult de 80 și ceva. Ne-a primit în căsuța ei, cea din stânga cum intri pe poartă, în odaia gătită, în mod firesc, cu carpete pe pereți și un tablou din care ne privesc două mâțe albe, frumoase. În ambianța aceasta, care-i amintește de trecutul ei îndepărtat, își trăiește zilele tot întrebându-se dacă nu cumva Dumnezeu n-a uitat de ea. N-a uitat, dar o mai lasă AICI ca cei dragi să se mai bucure de prezența ei, cât încă nu e de nevoie, și-apoi e de colea să ai un strămoș în arborele genealogic cu o așa longevitate.

I-a fost greu, din câte povestește. Născută în anul 1914, 15 februarie, când în lume urma să izbucnească Primul Război Mondial, intr-un secol a traversat trei mari epoci istorice. Când România a intrat în prima conflagrație mondială, Angelica era doar un copil de doi ani, nu poate avea amintiri din vremea aceea, decât din ce i s-o fi povestit de către părinți, bunici.

Perioada dintre cele două războaie mondiale este cea în care și-a trăit primele trei etape ale vieții: copilăria, adolescența și prima parte a tinereții când l-a cunoscut pe Ion Dragnea, vecinul de pe cealaltă uliță. Înclin să cred că, copii fiind cu casele atât de apropiate,  n-au lipsit momentele când erau parteneri de joacă pe ulițele satului cu alții de vârste apropiate. Sau poate el nici n-o băga în seamă și-a descoperit-o când se transformase în femeia bună de măritat. Dau și eu cu presupusul că despre asta n-am întrebat-o în fața camerei de filmat.

În familia Ion și Angelica Dragnea băieții au fost cei care au venit primii: Neculai ( Culiță) în 1940 și Ștefan în  1942, după cum se vede, amândoi copiii înainte de intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial, când capul familiei a fost chemat la oaste. Ion a avut șansa să se întoarcă din război și să-și mărească familia imediat cu încă un membru. Așa că în 1946 a apărut și o fetiță, Ileana care ne-a așteptat la poartă, cea care s-a mutat la Cârlomănești, în casa construită lângă cea a mamei ca să-i fie de ajutor la nevoie.

Stând pe pat lângă mamaia Angelica, o priveam cum scruta parcă trecutul să scoată la lumină vreo întâmplare. A dus-o greu…numa֨ muncă și muncă: ” Am muncit la boieri…ne plătea. Am muncit la colectiv….ne dădea toamna bucate, vin și țuică. Eu nu beam și vindeam să am ce da copiilor de mâncare.” Cum nu-i ajungea din toamnă până-n toamnă ce primea de la colectiv, se mai ducea și cu ziua. Cumpăra de la oamenii din sat fructe pe care le punea  în coșuri pe o cobiliță, 10 kg în față și tot atâtea în spate, se scula cu noaptea-n cap și pleca pe jos la târg ( Buzău), cu alte femei din sat,  să le vândă. O dată s-a întâmplat să nu vândă toată marfa și-a fost nevoită să doarmă sub masa cu fructe, de-a trezit-o milițianul dimineața.  Cu banii agonisiți umplea coșurile cu merinde de la piață, hala de carne, hala de pește și se întorcea acasă tot cum a venit, pe jos. Acasă o așteptau copiii cărora se apuca să le facă mâncare. Parc-ar fi fost capra cu trei iezi…numai că a ferit-o Dumnezeu să-i mănânce lupul vreunul. Dar lupul tot i-a mâncat ceva. Povestea cum l-a trimis pe Neculai cu oile la păscut, prin pădurea de pe deal. Băiatul s-a dat după joacă și seara, când să plece, a constat că le-a pierdut. S-a dus acasă plângând. A doua zi a venit doar o oaie și aceea ruptă la gât de lup, dovadă că și pe celelalte două tot el le mâncase.

La capitolul urmași stă bine: de la cei trei copii ai ei are 9 nepoți, 14 strănepți și 2 străstrănepoți.

Ne-am despărțit de invitata noastră de la rubrica Oameni de lângă noi urându-i viață ușoară alături de fiica ei Ileana. Doamne-ajută!

P.S. La doi ani după filmare, în toamna lui 2021, Angelica Dragnea, la vârsta de 107 ani, și-a încheiat șederea printre pământeni. Dumnezeu să aibă grijă de sufletul ei!

Curierul zoreștean, 2019

by

Referinţă Bibliografică

OAMENI DE LÂNGĂ NOI/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 februarie 2022