Timpul meu e o oglindă
cu ieșiri ce se ridică întortocheate din labirintul minții.
Gândurile îmi curg într-un permanent iureș, zbuciumate,
alteori ca apele Mării Moarte căutând un țărm de lumină
în bezna umedă.
Se izbesc de o eroare a mea mai veche
care mă înlănțuie și mă târăște
în fața oglinzii mari cu efect de ziuă.
Adâncuri din adâncuri m-au pătruns,
zdrobind în mine tot ce era piatră și fum.
Cu sfială s-au aplecat spre mâna care le-a adunat,
ca apa ce nu are capat, ca valul ce malul nu cunoaşte.
A intrat, dar masca pe care o purta
îi ascundea chipul privirii mele.
Totuşi, acea alură parcă am întâlnit-o undeva.
Ca luna, ca umbra unei stele, mi s-a părut cunoscută.
-Cine ești tu? Care este statutul tău, Cum te numești? –
mi-am întrebat mirată inima!..
-Tu ești!
-Uită-te la tine,
Uită-te la tine și admiră-ți reflecția, îmi spuse oglinda!
Nu mă uit la mine, întorc capul, privesc în jur,
știu pe de rost vechea poveste care a fost
în timpul când ea era doar un ciob de sticlă.
Două note erau deja în inimile noastre.
Şi sufletul mi l-am închis cu cheia,
În clipa când am înţeles că ne iubeam.
Amândoi cântam imnul celuilalt,
apoi lumina i-a vestit sfârșitul
pe un drum rămas fără alternativă.
Pot fi puse sentimentele pe același taler cu banii,
ca niște simple greutăți pe care le muți uneori pe un taler și alteori pe celălalt?
Vezi tu, dragostea era cel mai prețios lucru pentru mine…
Oglinda încearcă să mă înghită, să mă târască în dosul ei
unde totul e ireversibil.
Curajul de a o înfrunta vine dintr-o dorință mai putenică decât mine
îmi doresc să-i văd cioburile sfărâmate până la grăuntele de nisip
strigând către ea:
-Uită-te la mine,
Uită-te la mine!
-Vezi? Am plătit deja, am plătit deja!
Cu vârf și îndesat, am plătit.
Nu știam că acea dragoste nu mă va împlini,
că reversul ei era doar o apă moartă care înghite lumina încetul cu încetul, puțin câte puțin.
Am plătit,
Am plătit deja.
Totul se plăteşte pe lumea asta!
Pubblicată de – REVISTA PLUMB ( iulie 2022 ) Uniunea Scriitorilor Români – Filiala BACĂU-
din volumul – Insomnii în alb-negru –
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
Mulțumim pentru prezența constantă în Armonii(le) Culturale! Prezența dvs ne vindecă, ne luminează, ne face mai buni. Sperăm ca toți cei care au ochi de văzut să vadă și cei care au urechi de auzit să audă! Să lăsăm ferestrele sufletului larg deschise, să intre lumina gândului curat! Mulțumim, cu reverență!
O mulțumire specială și un salut respectuos îl adresez domnului George Stroia pentru angajamentul său neobosit în administrarea acestei minunate reviste.