Rondel pentru smerenie
Să-mparți puținul ce-l mai ai,
Să dai din el la cel ce n-are,
Dar fără-a te gândi la Rai
Și făr’ să strigi în gura mare.
Smerește-te atunci când tai
Din pâine pentru alinare!
Să-parți puținul ce-l mai ai,
Să dai din el la cel ce n-are…
În fața Domnului, când stai,
Nu-I aminti fapta cea mare!
El știe tot și-ți dă-ndrumare
Și luminează al tău strai,
De-mparți puținul ce-l mai ai…
Rondelul modestiei
Prin fapte strigă adevărul,
De ești sărac ori ești bogat
Nicicum prin vorbe ce-și iau zborul,
Ce-n gura mare le-ai strigat.
Și în iubire-arată-ți dorul,
Mici gesturi – pom îmbelșugat.
Prin fapte strigă adevărul,
De ești sărac ori ești bogat.
Așa vei dobândi Izvorul…
Lumina dacă-ai câștigat,
Și numele-ți va fi strigat,
Când va veni Mântuitorul.
Prin fapte strigă adevărul.
Rondel-chemare Domnului
Curg tristeţile pe noi, precum picurii din ploi,
Viața vor să ne surprindă, fadă umbră-ntr-o oglindă…
Numărând din doi în doi, ne trezim săraci şi goi,
Nici pe drum, dar nici în tindă, dorul să nu ne mai prindă…
Nu găsim cuvânt de soi, ni-s tăcerile un sloi,
Nu-i scânteie să aprindă dragostea şi s-o extindă…
Curg tristeţile pe noi, precum picurii din ploi,
Viața vor să ne surprindă, fadă umbră-ntr-o oglindă…
Adu, Doamne, înapoi omenia matcă-n roi!
Aura ei aburindă, privirea să ne destindă,
Tristeţe-agăţată-n grindă, omul să nu-l mai cuprindă!
Nu ne plângem de nevoi, vin şi pleacă în convoi…
Du tristeţile din noi, cum duci picurii din ploi!


