Ne mor cuvintele fără de arginți, viața noastră literară e muncită în gând
Fără să mai fie tipărită. Suntem ca stafiile, nu prea mai avem reviste.
În vremuri bune, firești adică, mă uitam în ”Oglinda literară” din
Focșani, revista lui Gheorghe Neagu, admirând până și scrierile
Unora care nu-mi plăceau de la mama natură. Acum ”Oglinda literară”
Nu mai e, i-au strâns unii funia în jurul argintului de pe dosul care
Menținea chipurile noastre în lumină. Și nu doar ”Oglinda…” nu mai e,
Văd țăndări peste tot. Cineva a dat cu măciuna în cuvinte. În sec. XXII
Cuvintele oricum nu vor muri. Nici acest titlu fabulos de simplu:
”Oglinda literară”. Și nici Gheorghe Neagu nu o să rămână fără chip.
Are deja statuia sa în pântecul orașului său. Măcar să fie înaltă și dreaptă
Cum încă e Gheorghe Neagu. Așa se face cultura. Vorbind și scriind
Acum, nu după ce îmbuibații anului 2100 își vor aduce aminte de
Literatura orașului unde cutremurele și literele au cuibul lor calificat.
Marin Ifrim


