IUBIRE PENTRU LUCEAFĂR
În boltă de ochi albaștri
Te-aștept pe-a gândului scară,
Să răsari pe culmi de aștri,
În Luceafărul de seară!
Chipul tău arzând de patimi,
Cu iubire mă-nfioară,
Când îți frângi razele-n lacrimi
Ce curg din soartă amară.
De-ai putea să mi-o îndulcești,
Când spre Pământ privești grăbit,
Te-aștept cu dor să poposești,
Lângă Pădurea de Argint.
Nu vreau să-mi promiți palate
Sau regat de moștenire
Pentru pământești păcate;
Doar ancestrală iubire.
Că în lumea ta cerească,
Iubirea-i fără prihană,
Îngerii să se uimească,
De-ți alegi o pământeană.
Să-ți fiu mireasă-n lumea ta,
Fără flori și jurăminte,
Din sufletul meu poți avea
Iubirea pusă-n cuvinte.
Pentru raze aurite
Și iubirea ta astrală,
Ți-aș da clipe fericite
Într-o pată de cerneală.
Radiind de fericire,
Iubire-n ochi să renască.
Cu ciudă și cu mâhnire,
Stelele să ne privească.
Ți-aș aduce cu privirea,
Sărutări în Carul Mare,
Ca să-mi pui nemărginirea
În versuri memoriale.
Pe-a eternității cale
Să străbatem împreună,
Ne dă binecuvântare,
Domnul, cu stele-n cunună.
Făptura-mi de nu ți-e pe plac,
Să mă iubești cum mi-am dorit,
În versuri am să-ți scriu cu drag,
Iubirea mea… la infinit.
În gând pune-mi cutezanță
Și lumină-n cuvântul scris,
Pe a iubirii speranță
Să-mi urc dorul în Paradis.
LUCEAFĂRUL DIN ,,GENIU PUSTIU”
În glas de bucium trist răsună zarea,
Iar doinele îngână o poveste,
La judecată să cheme uitarea,
Că a lăsat ,,Luceafărul…” pe creste.
Să-l readucă în ,,Vatra Românească”,
Cu ecou de trâmbițe și cavale,
„Timpul” din tipar va ști să grăiască
Eternitatea gândurilor sale.
De doru-i doinește lira în cuvânt,
Iar iubirea îl cheamă din vecie,
Când flori lăcrimează pe mormânt,
Cu tristețea ce plouă-n poezie.
Dorul tremură-n unde pe izvoare
Și freamătă-n păduri cutreierate,
Iar codri-și lasă dorința în chemare,
Cu ploi de frunze-n toamne repetate.
Tristețea vibrează-n suflet fremătând,
La confrați români, când e omagiat
Poetul cu suflet de doruri flămând
Și de poezie, veșnic însetat.
Dar „Geniu pustiu…” vitregit de soartă,
Regretul în lacrimi ascunde sub nor.
Cu chip preschimbat în Lucefăr pe boltă,
Alături de zei este nemuritor.
15 iunie, Comemorare Mihai Eminescu
Maria Filipoiu (LSR, USEM)

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..