Rondel, Femeii
Iubesc femeia, ce veşnic e cântată
În vechi romanţe, păstrată-n amintiri,
Iubită-n taină, dar uneori blamată,
Fiind subiectul prea multor cuceriri.
De-a fost o mamă, soţie ori amantă,
Izvor al vieţii şi-al multor rătăciri,
Iubesc femeia, ce veşnic e cântată
În vechi romanţe, păstrată-n amintiri.
De toamna vieţii, trecut să fiu vreodată,
Voi fi alături cu alte-adânci simţiri,
Să-i umplu ochii cu calde străluciri
În ziua-ntreagă şi-n noaptea înstelată…
Iubesc femeia, ce veşnic e cântată!
Rondel, Mamei
Îţi mulţumesc, iubită mamă,
Că m-ai crescut, m-ai îngrijit!
Când mai greşeam, eu n-aveam teamă,
Căci, ne-ncetat, tu m-ai iubit.
Din mâna ta, creion şi lamă
Am luat, am scris şi-am socotit…
Îţi mulţumesc, iubită mamă,
Că m-ai crescut, m-ai îngrijit!
De ziua ta, chip sub năframă
Privit cu dor nemărginit,
Îl modelez în lut, dorit,
Cum l-ai lăsat plecând, în ramă…
Îţi mulţumesc, iubită mamă!
Îţi aminteşti, iubito?
Îţi aminteşti cum aşteptam ninsoarea
Cu palmele-căuş sub pomii de pe-alei?
Ne întreceam să urmărim mişcarea
Cristalelor gingaşe-n dans de funigei…
Prin voalul iernii-ţi desluşeam candoarea
Şi gingăşia pur-a jocului de miei…
Îţi aminteşti cum aşteptam ninsoarea
Cu palmele-căuş sub pomii de pe-alei?
Valsam într-un ocean de alb sub zarea
Cu străluciri de stele-n ramuri de polei,
Să auzim sunând de gheaţă clopoţei,
Eu îţi sorbeam sărut, călcând cărarea…
Îţi aminteşti cum aşteptam ninsoarea?
MARIAN MALCIU
by