ORBI, MUȚI, TĂCUȚI…
#AnnaNoraRotaru – autor
Pe stânca vremii, fără busolă și credință,
Rămas-am țintuiți în piroane de Trecutul,
Ce ne vrea ostateci, fără putere și voință,
Fără puncte de reper, învinși de neputință,
Punem în față orbirea, muțenia și tăcutul,
Nevrând afla Necunoscutul…
Nu vrem a vedea mai-ncolo, la un mâine,
De parcă gol ne-o fi sufletul, inert, bolnav…
Mulțumiți cu-o coajă neagră dintr-o pâine,
Cu o stătută apă, ce ni se lasă, ca la câine,
Pierdem cum am fost, ca om viteaz și brav,
Azi, gângav, moale și sclav…
Ce este curios? De urnit n-avem tendințe,
Înfipte-s tălpile, copaci ar zice unii, falnici…
Uitat-am să rodim, nu fructe, nu semințe,
Nu ne mai-ntrebăm, secat-am de dorințe,
In vidul nostru, orbi, muți, tăcuți, amarnici,
Ne tărăim ca umbre, jalnici…
Ni-e frică să trăim, să ținem piept furtunii,
Simțind tot mai mult căldura zilelor de ieri…
În noi înșine închișii, în lipsa parc-a rațiunii,
Împrejur privim, de poate se vor mișca unii,
Iar noi, ca piatră stane și gârbovi de poveri,
Rămânem înfipți în Nicăieri…
____________ NORA _____________
versuri din vol. __ „Gânduri pe malul tăcerii” __


