Cristian Petru Bălan
ALEXANDRU IOAN CUZA
În estul Moldovei, născut în noblețe,
Pe-al Fălciului plai, în calmul Bârlad,
Crescut cu iubire și pilde mărețe,
Alex un modelul de bun camarad.
Cu-n grup de copii, crescut pe-o moșie,
Cuza destoinic, prin multe-a trecut
Și toți îl iubeau pentru firea-i zglobie,
Pentru tot ce spunea, fiind foarte plăcut.
Curând se mutase la Iași ca să-nvețe
Limba franceză cu-n bun profesor,
Parisul îl cheamă la studii mărețe,
Dorind medicina, dar în drept avu spor…
În țară se-ntoarce și mulți îl admiră
Că-i tânăr frumos, de fete curtat,
Din toate, Elena Rosetti-l vrăjiră,
Cu ea la Solești destin și-a legat.
Curând pașoptiștii pe Cuza-l chemară;
Și-n ea se implică în ranguri urcând.
Acest început mari dorințe-i dictară
Visând o unire măreață curând.
Primise mari funcții de lider, de vornic,
De rang militar, colonel, deputat;
Poporul cu ardoare îl spijină spornic
Și votul de Domn al Moldovei i-a dat !
La fel și-n Muntenia tot el câștigase
Astfel el simbolul Unirii apare.
Deci Cuza-i nucleul ce-n noi semănase
Visul cel sfânt ROMÂNIA CEA MARE !
Cu Kogălniceanu noi legi validase
Căci țara pornise spre modernizare:
Țărani cu teren, bunăstare la case,
Reformă fiscală, cultură în floare !
Când totul mergea perfect, spre mai bine,
Apar monstruoșii: pe Cuza-l dau jos
Și-aduc pe monarhii străini să domine
Iar Cuza moare-n exil dureros…
Cu drag și respect i-am adus trupu-n țară:
Simbol național al Unirii Române –
La Iași odihnește-ntr-o criptă tronară
Și-n inimi pe veci erou ne rămâne!
Glen Ellyn, USA – 13 febr. 2025


