ORIZONTURI LIBERE
Nu pune orizontului cătușă
lasă-l să se apropie de tine,
eternitatea spiritului vine
când noul anotimp bate la ușă.
Imensități de gânduri se destramă
și pier în orizonturile-albastre,
cauți lumini pe neștiute astre
când umbrele apusului te cheamă.
Tăcerile sunt mai adânci în noapte
și rezonează-n spații nevăzute,
ecoul lor străbate-abisuri mute
în galaxia cu planete moarte.
Rămâne numai pacea și cu tihna
din spațiile ce nu le-atinge gândul
și trecem Styxul când ne vine rândul
purtând osânda de-a voi lumina.
Când piere-un anotimp lăsând o tușă
și timpul îți ascunde orizontul,
chiar dacă s-a închis luminii contul
nu pune infinitului… cătușă!