Am fost la început o gângurire,
În stilul dulce-al clasicului vers.
Au curs prin mine slove de zidire,
Crâpeie de Cuvânt din Univers.
Le-am așezat cum mi-au fost izvodite,
Să se exprime-n modul cel mai pur
Și simplu, în cuvinte potrivite
Și rodul consecinței să-l îndur.
Mi-am asumat canonul nemuririi,
Umblând prin literare șezători
Și-am căutat la preoți și actori,
Temeiul și științele rostirii.
Pe-acei ce-aveau Chemare i-am chemat,
Să-mi stea alături să trudim Cuvântul,
Să dăruim și să umplem pământul,
De chintesența gândului curat.
Sorbiți în timp de limita prezenței,
Să umplem spațiul dintre veșnicii,
Noi, clipe din vecia existenței,
Lăsați de mântuire spre, a fi…
Și suntem ! Epigonii fantomatici,
Cuvântul din științele rostirii,
Cei vii și nerobiți de matematici
Și deveniți poeți în legea firii.
Ovidiu Vasile – Cluj-Napoca
by