Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » GHEORGHE VICOL: PARFUM DE EMINESCU

GHEORGHE VICOL: PARFUM DE EMINESCU

Poetul păşea pe scara

care-l ducea spre înălţimi.

Ajunse la semn.

Acolo se sfârşea o lume

şi începea alta.

Era liniştit.

El care nu crezuse

că va învăţa vreodată

să moară.

Bătu în Marea Poartă

şi apăru un bătrân

îmbrăcat simplu.

Poetul îl recunoscu:

– Sărut dreapta, Sfinte Petre!

– Te aşteptam, Mihai.

Ai avut condei de aur

pentru neamul tău!

Pentru asta te las să-ţi iei

de la ai tăi o amintire.

Ce-ţi doreşti?

– Dacă-mi este îngăduit,

parfumul florilor de tei.

– Prea bine!

 

Din acea zi, parfumul

se răspândi în Rai,

spre fericirea tuturor.

Şi, tot de atunci, pe pământ,

când înfloresc teii

pe plaiurile natale

ale Marelui Poet,

oamenii spun încântaţi

că miroase ca-n Rai –

a parfum de Eminescu!

 

GHEORGHE VICOL

 

Facebooktwitterby feather