Pământul străbun ma cheamă
Sa îmi recunosc taina de început
Pe când reverberația Luminii
Este la ea Acasă

Copilul din mine își caută Creatorul
Ma trezesc pe plaja întinsa a Iubirii de Sine
Și te caut Doamne
Văd doar urmele pașilor mei
Care sunt atât de umbriți
De amintiri din vechime …

Simt brațele tale ca o cupola Măiastra
Care-mi învăluie trupul inert
De intemperiile vieții…

Ca un tăvălug se năpustește in fata mea
Tristețile imbracate in haina lor ancestrala
O clipa le privesc însă..,nerecunoașterea mea
Umple zarea de o infinita solemnitate…. Și bucurie
Bucuria de a fi , de a exista și de a crea in fiecare clipa Lumina…

Pașii singuratici pe nisipul de aur
Te cheamă și te recunosc Doamne
In toată plenitudinea mea
In care sufletul își brodeaza
Țesătura vieții pe cel mai înalt Piedestal

O clipa infinita îmi privesc umbra
Și ea te descrie parca pe Tine
In toată Gratia Ta
Este incomensurabil de simplu
Și totuși stai alături de mine

In inima mea pictezi Armonia zilei de azi
Încât ma opresc in loc de uimire
Manifestându-te pe TINE prin mine
Iar Pașii mei transformându-se
In urmele agoniei tale
Care nu sunt altceva
Decât izbânda lumii atotcovarsitoare
Și uimitor de apăsătoare….

Un gând din pleiada Luminii absolute
Crează eliberarea unduirii Energiei Vieții
Ca o primadona
Și-mi umple inima de Putere infinita
Redând-o fiecărei ființe
Căruia aceasta apăsare
I-a adus balastul mintii a omului de rând…

Alerg printre oameni
Ma înalt printre aștrii
Si ma întorc pe pământul străbun
Unde împreunarea mâinilor in Unitate
Aduce cu sine
Bucuria de a fi
Și in aceasta bucurie
Esența vieții
Care Împreuna își cere in nevoința
Puterea Creatoare a Iubirii
De început…..

Cu inima buna in bucurie

by

Referinţă Bibliografică

PASI PE NISIP/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 mai 2022