Trag cu smerenie obloanele privirii
Și-mi las purtat prin veacuri zburdalnicul meu gând…
Străbate munți, o ia pe ape curgătoare,
Neobosit, cu râvnă, ani sute parcurgând.

Ajunge în Moldova copilului Ștefan
Când, la Borzești, tătarii, în rămuros stejar,
Prietenu-i de joacă, Mitruț, l-au omorât,
Avea să îl răzbune, atunci îl ardea jar.

Și gându-mi poposește-n Reuseni, Suceava,
Unde copilul Ștefan își vede tatăl mort,
Când Petru Aron frate, cu gândul la domnie,
Pe Bogdan îl ucide, ia sceptru, scaun, port.

Dar răzbunat e Bogdan de Ștefan, fiul lui,
În lupta din Doljești când Petru e învins,
Și-așa începe-acuma domnia cea mai lungă,
Când Ștefan e Cel Mare, Moldova-i țel atins.

Și tânărul domn Ștefan iubire pune-n toate,
Își apară poporul de turci, poloni, tătari,
Izbânda I-o închină Cerescului Bun Tată,
Zidind lăcașuri sfinte cu ziduri groase, tari.

În lunga lui domnie și-a apărat hotarul,
Pecetea lui domnească și-a pus-o pe hrisoave,
Proprietari făcându-i pe bravii lui răzeși
Ce au purtat războaie cu brațele lor brave.

Și gândul meu ajunge la Podu-nalt, la Șcheia,
Acolo unde Ștefan, cu paloșul în mână,
Tot secerând tătarii și turcii spre izbândă,
Istoria din lupte în pagini să rămână.

Dar și mai mult urmașii-urmașilor primiră,
Din zbuciumu-i lăuntric pentru frumoasa-i glie,
PECETEA IUBIRII ce-a pus-o pe zidirea-i,
Cu sânge și sudoare, dovadă-n veci să fie.

3 dec. 2022

by

Referinţă Bibliografică

PECETEA IUBIRII/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 19 august 2024