Mi-am ridicat ochii spre cer
I-am coborât spre pământ
Atingeam cu mâinile catifelarea oceanului azuriu
Și picioarele adulmeca nisipul auriu
Ca o binecuvântare
Și-n tot acest răstimp
O simteam, auzeam și vedeam pretutindeni
Pe EA Divina Gratie….
Printre trecătorii grăbiți
Și orașele asurzitoare
In tumultul vieții trecătoare
In inima omului de rând
In vocea copilului plăpând
Și-n causul palmei unui bătrân
Era prezenta
In fiecare suflet
Si-n fiecare floare…
In lacrima ce ochiul o mai scapă
In gura ce nu mai conteneste sa mai tacă
Și-n fiece durere arzătoare
Tristeți, ce curma inima biruitoare
Era acolo, o zăream tăcută
EA Gratia ce fiecare om împaca …
E chiar și-n bucurie alături și-o-nfasoara
Măsura fără margini o măsoară
Și-n cele patru zări EA se vesteste
Pământu-ntreg îl ocolește
Și înălțata până-n Ceruri se grăbește
Lumina Sacra o soleste
Și ca o Primadona din poveste
In ceas de zi, in ceas de seara
Cuvântul sfânt in inimi il rostește
Celesta Gratie
Ca o picătura
Din cel mai Sfințit Mir se recrează
Și-n dansul vieții EA dansează
In marea-i sărbătoare
Unde întregul Nat
Cu mic, cu mare
In taina-o o onorează!
Picătura de Gratie
Este Izvorul Vieții
Focul Viu mistuitor
Celula care germineaza o sămânța
Alesusi-a ogorul roditor
Si-n aste vremuri
Ce-or sa vina
EA este temelia acestei lumi…
Acum și Aici și-n toate cele
Din totdeauna și de la străbuni
Divina Gratie se coboara-n taina
In inimile care o primesc
Graind-le duios cu vocea dulce
Ca ea este alături
Si ți-a adus minuni
Cu inima buna in bucurie pentru fiecare ființa