Aho, aho, de sărbători
Mai vin și alți urători…
Ei sunt cei ce vă învață
Să porniți cu dreptu-n viață,
Ei sunt cei ce vă îndrumă
Să nu luați viața în glumă.
Viața-i, cum spune poetul,
Luptă, și te ia curentul
Dacă n-ai busola bună
Sau nu știi ce vrea să spună…
Mânați, măi! Hăi! Hăi!
Ca să-ți meargă totul bine,
Nu te-ajută orișicine.
În copilărie apare
Buna, draga-nvățătoare
Care, cu multă migală,
Te salvează de sfială,
Cu pași mici te poartă-n lume,
Prin povești și-adesea glume,
Tainele le descifrezi
Și în tine-ncepi să crezi…
Te visezi aviator,
Un celebru scriitor,
Chiar ai vrea să fii in frunte
Precum Szabo sau Melinte.
Toate le dorești acum,
Când ești la-nceput de drum.
Ia mai mânați, măi!
Uite că ați mai crescut,
La gimnaziu ați trecut…
Nu doar doamna-nvățătoare
Vă explică ce-i sub soare:
La catedră vin, pe rând,
Să v-arate cum și când
Toate s-au descoperit,
Acei care s-au spetit,
Învățând în facultate
Să vă dea răspuns la toate.
Sunt profesorii cu care
Naviga-veți pe cea mare
De enigme și-ntrebări
Ce produc ades fiori.
Mânați, măi! Hăi! Hăi!
Aho, aho, mai stați un pic,
Încă una să vă zic
Că vrea bunul Dumnezeu
S-ajungeți și la liceu
Unde toate se complică
Și vă pare ziua mică.
Mai există lângă școală
Un bar mic și cazi în boală,
Că ispita e cam mare
Și dă iama-n buzunare…
Derivata nu prea-ți place,
Arhimede nu-ți dă pace,
Te ridică, tu cobori
Și clachezi, adeseori.
Te salvează un coleg
Care e mai bun „strateg”
În lupta cu ignoranța,
Prostia și aroganța.
Te trezești c-ai terminat,
Ai luat bac și atestat.
Ia mai mânați, măi!
Azi, de sfinte sărbători,
Vin profesori urători.
Ei sunt cei ce vă urează
S-ajungeți oameni de vază,
Să fiți mândri peste ani,
Cu speranță și cu bani,
Și să nu plecați din țară,
Să munciți încât să piară
Sărăcia și cu ura,
Minciuna și impostura.
Tot ce școala vă învață
De folos vă fie-n viață!
Și la anu ‘ care vine,
Să vă fie mult mai bine!
La anul și la mulți ani!
Dec. 2001, Vernești, Buzău, România – Georgeta Tudor
by