Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAȘTE

PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAȘTE

Doi frați de tată și de mamă
Trăiau odată într-un sat,
Rămași orfani de mici copii,
Doar Dumnezeu i-a ajutat.

Se descurcau căci cel mai mare
De grija celui mic avea,
Muncea și de la treburi grele
El înapoi nu se dădea.

Cum casa lor lângă pădure
Era, o pușcă și-a luat,
Și pădurarul, om cu milă,
Că să vâneze l-a lăsat.

Și într-o zi noroc avu
Că prinse-un căprior mai mare
Și-i zise celui mic să meargă
Să cheme oameni la mâncare.

Mezinul merse și-ncepu:
Săriți, ne arde casa-n flăcări!
Cei ce-l știau urechi n-avură
Și nici măcar justificări.

În curtea lor se strânse lume,
Dar nu vecinii așteptați,
Mezinul, întrebat, răspunse:
Ei sunt prietenii adevărați…

Căci au venit doar să ajute,
Nu au știut de oaspeție,
Veneau mai mulți dacă știau
Că punem astăzi de-o beție.

Prietenul îți este cel
Ce la nevoie se cunoaște,
Îți sare-n ajutor când ai
Necazuri și le recunoaște.

15 dec. 2022, Vernești, Buzău, România-Georgeta Tudor

Facebooktwitterby feather