ADAGIO PENTRU O VARĂ…
#AnnaNoraRotaru – autor
Înc-o vară trecut-a… iar plaja-i pustie…
Nori grei se-mprăştie pe maluri zăcând…
Printre scoici şi pietre, gândul doar ştie,
Că valul veni-va, să-l fure-n curând…
E tulbure marea şi-mi pare vrăjmaşă,
Mă-nghite noaptea, furtuni mă dezmierd…
Dar vrerea mi-i vie, de dor pătimașă,
Pe clape de pian, în neant să mă pierd…
Tăcerea mă doare, tristeţea mă-mpunge,
În minte zvâcnesc amintiri sângerânde…
Numai cel aşteptat, mai poate s-alunge,
Sub temeri himere, viclene, flămânde…
Ascuns-am timpul legându-l de stele
Şi ceasul ce numără clipe la rând…
Răgaz să pot da gândirilor mele
Şi rugă din suflet, încet murmurând…
Pe-al lumii catafalc, mi-i trupul ţintuit,
De catargul epavei numită „TRECUT”…
Cu mâinile lui, un Manole l-a zidit,
Pierzându-mă-n haosul, cel rece şi mut…
Câţi zori s-au prelins, pe nopţi de-aşteptări…
Voi străbate abisul către ceruri prin cer…
Din mări scufundată, printre-aerine căutări,
Voi găsi iar iubirea şi puterea să sper !
_______________ NORA ___________
versuri din vol. __ „ La granița-ntre vise ” __
E PREA TÂRZIU…
#AnnaNoraRotaru – autor
Te-am aşteptat… cu timpu-mi amorţit,
Cu şoapte tremurânde, suspendate…
Acum ţi-ajung şi-ţi spun cât te-am iubit,
Cu sângerânde doruri, de lamă de cuţit,
Şi-uscate lacrimi în batiste înnodate…
Pe malul mării, adese-am mai venit,
Căutând vreo urmă, a paşilor pierduţi…
Aceleaşi stânci, acelaşi val şi infinit,
Doar noi lipseam, unu-n nadir, altu-n zenit,
Pe scena timpului, la teatrul lumii, muţi…
Poveste tristă… c-un început şi un sfârşit,
Răspusuri la-ntrebări, pe veci neterminate…
Eroii… noi, prin ce pustiu ne-am pripăşit ?
Speranţe, gânduri, în vânt s-au răvăşit…
Rămaşi pierduti, cu mâinile-mpreunate…
Într-un târziu, venit-ai tu… eu, nicăieri…
Adus d-ecoul vocii pe marea zbuciumată…
Plutind pe undeva, sunt agăţată de un ieri
Oricât să-mi spui acum, că fără mine pieri,
Eu zic că am pierit demult, atunci… odată…
____________ NORA ____________
versuri din vol. __ ” Apostol fara nume „__
PICĂTURI DE SUFLET…
#AnnaNoraRotaru – autor
Clipa vine, clipa trece,
Sufletul ți-i mic, hoinar…
Peregrin prin noaptea rece,
Ba să stea, ba vrea să plece,
Spre-un popas fără hotar…
Dar nu prinzi măcar de veste,
Că nicicând timpul nu iartă…
Nu știi dragostea cum este,
Nu asculți nicio poveste…
Doar îți plângi amara soartă…
Nici un ochi n-arunci în jur,
Risipeși zile senine…
Crezi că-i soare-n abajur,
N-ai pe nimeni împrejur,
Să auzi cuvânt de bine…
Inima, n-ai timp s-o-asculți,
Nu mai știi ce e dreptate…
Nu te-apleci la cei desculți,
Nu-ți mai pasă dacă-s mulți…
N-ai regret și bunătate…
Clipa trece, nu-ți mai vine…
Caută-ți în suflet pace…
Ai uitat chiar și de tine
Și de suflete vecine,
Stai ascuns în carapace…
Nu simți dorul să te-mpungă
Și să smulgi vechea cortină…
Viața nu e îndelungă,
Fuge Harul să te-ajungă,
Să te scoată din vitrină…
Eu vreau viața să mi-o schimb…
Văd cum zilnic ne-ofilim…
Sufletul prin astre-l plimb,
Cunună să-mi fac cu nimb,
Pe pământul sfânt, sublim,
C-anii trec, fără habar
Și-s sătulă să tot sânger…
Soare blând de chihlimbar,
Lumineaz-al meu cuibar
Și mă poartă-n zbor de Înger !
________ NORA __________
versuri din vol. __”Pe urma pașilor pierduți”__
RECVIEMUL UNEI FRUNZE…
#AnnaNoraRotaru – autor
Vine ploaia de departe și mă scutură un vânt,
De pe râmurea mă rupe și în val-vârtej mă saltă…
Ca un pui de rândunică tremur și mă înspăimânt,
Că simt viața cum se stinge, cu destinul meu înfrânt,
Mă tot duce ca pe-un petec, când spre bolta cea înaltă,
Când mă pogoară în baltă…
Și mă perd cu alte frunze sub al toamnei greu veșmânt,
De furtuni dusă-n neștire, de șuvoaiele-i de apă…
Mă mai prind de câte-o cioată ce răzbește din pământ,
Să-mi mai amăgesc vreo clipă până-n recele mormânt,
Să mai simt un pic de soare, cum lumina-i mă adapă,
Cu nădejdea că mă scapă…
Dar, dacă nu mi-o da Domnul, să mai pot trăi o viață,
Am să mă ascund umil, s-adorm lâng-o rădăcină…
În nervuri să nu simt moartea, cum de suflet mă înhață,
Cum în gheara ei mă prinde și cu geru-i mă îngheață,
Ci-am să-i fiu de sevă-n iarnă, să mă-nalț către tulpină,
S-ajung iarăși la lumină…
Și de mi-o fi dat să-mi fie, mugur voi fi-n primăvară,
Mă voi adăpa din rouă, mă va legăna zefirul,
Voi privi iar ceru-albastru, zborul păsărilor iară,
Pân’ din nou veni-va toamna și s-or duce-n altă țară…
Numai eu, umila frunză, vieții-am să-i plătesc iar birul
Punându-mi pe frunte mirul….
_________________ NORA ________________
versuri din vol. __ ” Gânduri pe malul tăcerii ” __
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..