Eugen Serea
Zbor
Motto:
,,Eu n-am sculptat o pasăre, ci ideea de zbor…”
Constantin Brâncuși
Lungi aripi mi-au crescut – dar nu știu când! –
Ca două albe prelungiri de gând
Spre cerul mohorât, de făurar,
Aprinse de-al Luminii Aurar…
Și-mi dau în fâlfâiri de taină, tandre,
Ori în picaj de aprige misandre,
Nu chip de Zburător desprins de lut
Ci doar ideea Zborului pierdut…
Atât de jos ajung atunci când cad,
Că-mi pare că m-am pogorât la Iad…
Dar alteori mă ‘nalț atât de sus,
Că numai Tu ești, Doamne, mai presus!…
De mă așez în zori la malul mării,
Fir de nisip pe plaja disperării,
Și nu mai știu ce-i ,,nu” și ce e ,,da”,
Chiar și atunci mă ține dreapta Ta!…
Și-n noapte de m-ascund, să nu mai știu
Dac-am murit sau dacă mai sunt viu,
Lumina mă-mpresoară ca un nor
Și mă preface-n Lacrimă de dor…
Ființa mea de Tine nu-i ascunsă,
Căci ai urzit-o-n magma nepătrunsă
A inimii de cuante din atom:
Cuvântul Tău, din vid, m-a făcut Om…
Și-n codul meu genetic e-ncifrat
Edenul dintre Tigru și – Eufrat:
Scara spiralei duble-ai coborât
Iisus, când pe Satan l-ai doborât!
Dar mi Te-ai înălțat la Cerul-Minte
Și Te-a acoperit nor de cuvinte…
Eu am rămas pângând, privind în sus
C-o întrebare-n ochi ,, – De ce, Iisus?”
Abia când Duhul Sfânt mi L-ai trimis
A zecea zi, așa cum ai promis,
M-au înțepat în umeri cei doi muguri
Crescuți din duh, arzând ca niște ruguri…
………………………………………………..
Ce minunate-s, Doamne-atunci când zboară
Făpturile -Ți, din firea ce omoară
Și părăsesc vârtejul abisal!…
Au învățat iar Zborul Vertical!
( vol. Vecernie )
by