CĂTÂND FĂRÂMĂ DE LUMINĂ…
#AnnaNoraRotaru – autor
Furtuna se abate, unind cerul cu pământul…
Ca ropot de herghelii cad stropii grei de ploaie…
Cu lacrimile mele și gându-mi-neacă și cuvântul,
Se-asmute printre trunchiuri de copaci și vântul,
Trăgând de frunze, ramurile le rupe, le îndoaie
Și-n scurmata humă… le înmoaie…
Bufnesc tunete și fulgere din înălțimi celeste,
De parcă norii s-ar război cu nevăzutul inamic…
Se zgâlțâie temelia, ușa-n balamale și ferestre,
Alunecă-ntunericul, din bolta cerului pe creste,
Doar eu-ncâlcesc șiragul viselor ș-iară le despic,
Rămânând în palmă… cu nimic…
Las liber gândul să zboare visător și solitar,
Mai presus să se înalte de furtuna infernală…
La ușa Raiului să bată, la palatu-i de cleștar,
Omagiile să le depună, pe-al lumii sfânt altar,
Unde stelele se-ascund, cu lucirea de beteală,
Sub perdeaua nopții… de cerneală…
Afară mă reped cătând în ploaie parc-un sens,
Ceva anume, din melancolii să mă trezească…
Sufletul să-l facă să vibreze, poate mai intens,
Sorbind vreun strop din energia cerului imens,
În mine să mă regăsesc și să se oglindească,
Fărâma de lumină… cea dumnezeiască…
____________ NORA _______________
versuri din vol. __ „Pe tărâmuri neumblate”__
NU MAI SUNT EU, NU MAI EȘTI TU…
#AnnaNoraRotaru – autor
Nu m-aștepta-n zadar, că n-am să vin…
Timpul mi s-a oprit, încremenit în loc…
Trecut-au anii și-acuma-mi pari străin,
Aceleași ape-n matcă, din păcate nu revin,
Secate-s clipele, li s-a stins al vetrei foc,
De-al soartei joc…
Eu nu mai sunt cum fost-am altădată
Și trupul și sufletul mi-au obosit…
De visele de-atunci mă simt prădată
Oricât oglinda m-ar arăta fardată,
O iluzie sunt, un vis tomnatic irosit,
Un suflet… ponosit…
Nu m-aștepta sub ploaie, în cascadă…
Odată, ca vânt aș fi zburat la locul din trecut,
Când așteptam o pietricică-n geam să cadă,
Ca să alerg la bancă noastră, sub arcadă,
În brațe să mă prinzi, cu dor să te sărut,
Dar azi… am dispărut…
Nu ne putem întoarce la ceea ce-am fost ieri,
Destinul ne-a unit cândva și ne-a respins
Rămânând ai vieții noastre prizonieri…
La sentimentele mocnite să n-aștepți învieri,
Nu te-ntrista, nu lăcrima, nu arăta surprins,
Că, ce-a fost odată foc aprins… s-a stins…
Destinul… ne-a învins…
_____________ NORA _______________
versuri din vol. __ „ Pe urma pașilor pierduți”__
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..